Liniste

Spune ceva, te rog. Nu mai vreau sa fie linistea asta dintre noi doi. Ne desparte doar o masa, e de plastic. Arunc-o. Sparge ceva, arunca cu ceva in mine. Nu mai privi atat de lung si calm peretii. Calmul tau ma sperie. Cearta-te cu mine, daca vrei. Trebuie sa faci ceva, trebuie sa reactionezi. Nu ma lasa asa fara argumente, fara vorbe. M-ai inchis. De fapt linistea ta m-a inchis. Nu ma mai privi de pe scaun, ia un pahar, umple-l cu apa. Scoate-mi ochii, injura-ma, pune-ma sa injur … la dracu as face si flotari doar ca sa stiu ca ai ceva de zis. Contrazice-ma, nu ma lasa asa tacut, atat de singur in dialog.

Fii rea, fii blanda, fii iubitoare, fii tu. Fii cum doresti, da-ma afar din casa. Suntem intr-un tango vicios. Nu vreau sa ne oprim aici, nu acum si nu asa. Ameninta-ma … spune ceva o data!

Ma omori. Ai facut-o si-n trecut, dar cu alte “arme”, acum o folosesti pe cea mai buna: “indiferenta”. Ma simt ca cel mai prost din curtea scolii, ma simt ca intr-un stand-up comedy in care nimeni nu rade la glumele mele. Bea ceva, aprindeti o tigara cu mine, fumeaza cu mine … spune-mi ca nu-ti place faptul ca nu am unghiile taiate.

Ucide-ma prin cuvinte, dar nu prin tacere. Vreau acum sa ai ultimul cuvant, vreau acum sa stiu ce simti, sa nu taci. Nu vrea sa “mor” prin liniste. Ma chinuie, ma distruge.

As vrea sa am o masina a timpului, sa te enervez la momentele potrivite, doar pentru momentul asta. Doar ca sa ma critici … doar ca sa-mi dau seama daca ma vrei sau doar ma analizezi.

Proceseaza te rog, gandeste-te te rog, nu te inteleg, nu te descifrez. Ai un lacat pus pe tine, nu am cheia la mine, nu am vraji, nu am nimic. Sunt umil, gol, linistit.

Urasc cand sunt asa, urasc pentru ca nu vrei sa ma certi!

Injura-ma ca nu ti-am deschis usa in restaurant, ca am ragait la o masa cu prietenii tai, ca nu m-am spalat pe fata, ca sunt lenes … fa-mi ceva!

Nu ma lasa singur in … liniste!

Advertisements

Deznodamant!

Ca sa stii si tu. Degeaba ai plecat, degeaba ai fugit, degeaba ma renegi. Degeaba faci lucrurile in felul asta. Stiu, stiu atat de mult ca ti-e dor de mine, ca ti-e dor sa ma atingi, ca ti-e dor sa te sarut. Stiu ca inca te gandesti la mine. Ai fugit si ai facut-o atat de repede, incat m-ai lasat fara cuvinte. Stai linistita, nu esti prima care a facut-o, dar nici ultima nu vei fi. Intotdeauna va exista o femeie mai desteapta decat ultima. Intotdeauna va fi cineva mai bun. Vrei sa stii adevarul? Ai fost o aventura, dar nu te-am folosit. Am facut lucrurile in asa fel incat sa nu fiu o dezamagire cum au fost si ceilalti.

Mi-ai demonstrat doar ca esti dispusa sa suferi de aroganta si lasitate cand esti pusa in fata adevarului. Nu esti in stare sa-ti respecti deciziile si principiile. Spui lucrurile intr-o asa maniera, incat apoi schimbi macazul si le faci total prost. Te-am si asteptat sa stii. Si nu ai idee cat te-am asteptat si cat am sperat ca poate “e doar o faza”. Voi femeile aveti faze, noi barbatii trebuie sa avem rabdare. Dar se pare ca la tine a fost un “eveniment”. Ai ramas blocata in lumea ta acolo, inconjurata de aceiasi pereti, dar lipsita de prieteni buni. Mi-ai spus de atatea ori ca sunt singurul cu care ai fost sincera, si de ce ai facut-o? Aaa … corect, ca sa ma dezamagesti in final. Sa-mi dau seama ca ai mintit, doar pentru ca eu eram cel ce te ajuta si nu-ti critica comportamentul.

Am fost prost sau mai bine sa zic … incult sentimental. Pentru ca nu am stiut sa te identific, sa te cataloghez, sa te vad cu alti ochi. Ai profitat, eu nu am facut-o. Am pastrat totul doar pentru mine, tu in schimb nu. Au aflat toti de mine, toti ma cunosc, toti ma stiu. Ma intreb acum … oare daca-i vad pe oamenii aceia pe strada, cate injuraturi sau priviri incruntate se vor indrepta spre mine? Am fost super la inceput, acum probabil sunt doar un “altul”. Dar stai linistita, eu prefer sa fiu “altul” si sa-l las pe urmatorul sa fie “el”. De ce? Am constientizat ca sunt prea bun pentru tine, prea delicat, prea intelegator. N-ai stiut sa ma apreciezi, doar am baut, am fumat si ne-am distrat impreuna.

In cele din urma da, o sa-mi fie putin dor de momentele noastra. Mai mult ca sigur, stii ca-s sincer. Dar nu am sa ma prefac ca nu te cunosc, nu am sa ma prefac ca nu te vad pe strada. Dimpotriva am sa te salut, am sa ma interesez de tine si sanatatea ta. Nu am nimic sa-ti demonstrez, vreau doar sa-ti spun ca:

Ai fost intriga mea, dar intr-un final ai ajuns doar un deznodamant. Acum numele tau nu mai are nici un adjectiv dupa el, nu mai contine cuvinte frumoase. Se termina la fel de repede ca si disparitia ta, printr-un punct.

Despre ambitie.

E interesant uneori nu? cum ambitia te poarta pe alte culmi sau te “schimba”. Toti avem parte de asa ceva, fie ca este vorba de un rezultat important, o lucrare, un prieten, o combinatie sau sex.

Nu e greu s-o identifici. In cele mai multe cazuri ambitia merge mana-n mana cu orgoliul. De ce? simplu, pentru ca se bazeaza pe ideea: “Eu pot pentru ca-mi face bine!”. Uneori nu consider ambitia o calitate, dimpotriva o consider un defect. Este un defect ce uneori te orbeste si ti-o furi in cel mai grav mod posibil.

Hai sa ne limitam la un singur plan, la un singur cadru. Probabil cel mai intim, dar variat cadrul: sexul. De data asta as dori sa expun problema asta prin prisma mea, a baiatului, combinatorului, afemeiatului, baiatul, barbatul etc.

Ce este pentru mine ambitia?

Definitie: Ambitia reprezinta calitatea mea de a-mi impune anumite lucruri astfel incat o data cu indeplinerea lor stima de sine si orgoliul pot fi mentinute. Practic, imi intretin mie insumi imaginea. Sunt propria mea oglinda.

Sunt ambitios atunci cand nu trebuie, atunci cand sunt incapatanat si nu accept lucrurile dintr-o data. Sunt greu de cap si insistent. La dracu cu insistenta asta ce conduce la ambitie pentru ca de fiecare data am avut mai mult de pierdut decat de castigat. Fie ca a fost vorba de a intra in vorba cu o fata, de a o saruta sau intr-un final de a face sex cu ea. Toate s-au conturat in jurul “ambitiei”. “Eu pot, eu fac, eu dreg.”, dar la sfarsit constientizez ca-mi dau singur cu sutul in coaie si nu mai pot repara lucrurile. Chiar daca as incerca sa o fac si chiar si atunci cand am facut-o, nu m-am bucurat de rezultate exceptionale.

Folosesc ambitia cand doresc sa obtin ceva, sa fie doar al meu. Ei bine, atunci intervine orgoliul. Care de obicei este cat un munte. Sunt capabil sa-mi calc pe orgoliul, sunt in stare sa-mi infrang “dorintele”, dar doar atunci cand apare persoana potrivita.

Sa fiu sincer, nici eu nu stiu cateodata de ce ambitia asta prosteasca abuzeaza sau de ce abuzez eu de ea. Probabil ca inca mai am de mancat sau de crescut. Habar n-am. Nu am incercat sa ma maturizez fortat, astfel incat sa ma inteleg uneori. Ma iau singur de guler si plec cu mine-n lume. E mai simplu, nu ma complic, nu ma complac cu mine insumi.

Sunt egoist? Da. Sunt prost? Hmmm … poate. Sunt prea dur? Niciodata nu am fost suficient de dur cu mine. Cine stie poate ca mai e vreo sansa sa-mi “revin”.

Nu sunt laudaros, dar scot in evidenta ceea ce-am facut, nu sunt incapabil, dar ma simt atat de anti-talent uneori … nu sunt interesant pentru ca sunt total neindemanatic.

Nu am incercat niciodata sa par interesant sau arogant. Asa sunt eu, mai cu nasul pe sus, mai cu picioarele pe pamant, mai aerian.

Lucrurile sunt simple: “Asta sunt, cu asta defilez!”

 

Dobitoc sentimental

Esti un prost. Lasa-ma! Pleaca! Du-te! Pa! Prefa-te ca nu mai exista, ca nu ne cunoaste. Suntem straini acum, vreau sa fim straini. Nu vreau sa te cunosc, sa te vad, sa te privesc. Nici macar in autobuz nu vreau sa te vad din intamplare. Orice incapere cu tine, oricat de mare ar fi ma sufoca. Nu vreau sa-ti stiu secretele, vorbele, trairile, sentimentele.

M-ai omorat, usor, zi de zi. Nu ti-ai dat seama! Te-am avertizat, ti-am zis de atatea ori ca esti un idiot! Esti maniac. Am fost dependenta de tine, mi-ai intrat in sange. Nu mai exista nimic pentru mine atunci cand lipseai si plecai. Am plans! Am plans! Am plans de atatea ori incat lacrimile mele se transforma in desert sau poate nu mai am. Obrajii mei nu mai sunt rosii, sunt galbeni si udati. Sunt udati cu rauri de lacrimi. Si nu erau lacrimi de durere, erau lacrimi inselatoare, incarcate cu speranta, dor, dragoste … si intr-un final durere.

Ai fost cocktail-ul meu preferat, lovitura mea de asfalt, cel care stia sa ma doboare din privire. Imi era teama de tine, de ceea ce esti, de ceea ce ai devenit, de felul cum te vedea.

Nu ma inteleg, am fost proasta si am cautat sa ma inteleg, dar m-am invinovatit atat de rau si nu am observat ce viciu esti pentru mine. Te-ai hranit cu mine, ai trait cu mine si prin mine. Esti nerecunoscator! esti un animal uneori, cum tipi si injuri.

Ah .. orgoliul tau, acel orgoliu malefic. Nu te vedeai de el. Erai un munte de mandrie cand ma faceai sa plang si cand plangeam pentru ca nu te vedeam sau cand te pierdeam pe moment.

M-ai facut sa ajung umila, sa-mi fie teama de cei din jur, sa fiu un zid impenetrabil. Nu stiu sa mai identific afectiunea, fericirea, pozitivitatea vietii. Felicitari! M-ai facut sa vad doar partile rele din orice lucru pe care-l analizez. M-ai distrus pe interior atat de rau, inca nici macar o viata nu-mi ajunge sa-mi revin si crede-ma cand iti spun ca viata mea trece greu acum. Sunt o explozie de ura.

Mi-ai futut zilele de maine. Ma trezesc inconjurata de propria ura si in fiecare dimineata renasc si ma trezesc in aceeasi ura.

Am fost si curva ta, am fost si iubita ta, am fost si prietena ta, iar tu … tu ai fost doar un,

Dobitoc sentimental!

Oameni si oameni.

Mno, m-am gandit ca ar fi ok sa ies din lumea asta “sentimentala” prin care imi tot fac veacul de ceva zile si sa ma indrept catre lucruri ceva mai serioase. Acum ceva zile o pustoaica a fugit de acasa pe motiv ca vrea sa se calugareasca. Fata are 15 ani. Parintii disperati, mass-media innebunita, politie etc.

Bun, probabil ca povestea e cunoscuta de majoritatea, daca nu mediafax e la 3 click-uri distanta si contine destule informatii.

Chestia interesanta este ca fata a fost gasita intr-un tren ce venea de la Moscova catre Bucuresti, iar ea a fost condusa in trenul respectiv de catre un calugar/preot. Acum nu stiu cat de adevarat este, dar exista N martori si marea biserica de la bucuresti nu recunoaste nimic, pe motiv ca: “S-au facut nenumarate controale de catre politie la manastiri si biserici!”. Intrebarea numarul unu este:”Bai, cat de prosti credeti ca suntem?”, adica serios acum baieti. Va intelegem ca sunteti cu biserica pana la capat si faceti totul ca sa va pastrati imaginea curata, dar totusi cand exista oameni (ce nu cred ca au fost platiti) care relateaza ca au vazut fata in prezenta unui calugar/preot si era imbracata in strae bisericesti  calugaresti, cum sa negi asa ceva? nu erati voi cu adevarul este calea catre dreptate? de ce va comportati ca niste prostovani?

Intrebarea a doua: ce a facut-o pe pustoaica asta la 15 ani sa se hotarasca ca trebuie sa se calugareasca? sau na, ca ar putea duce o viata mai buna acolo?

La dracu, aici tin sa dau vina pe parinti. Pentru ca in primul rand un parinte ar trebui sa-ti fie cel mai bun prieten. Sunt mai mult decat sigur de faptul ca ea avea probleme de personalitate si nu intelegea corect anumite lucruri, mai ales ca este la varsta in care hormonii dicteaza intr-un mod haotic si nu gadesti mereu corect sau cel putin coerent. Esti usor influentabil, esti la varsta la care daca ti se spune ce trebuie sa auzi gata esti vrajita/vrajit.

Nu inteleg parintii astia care plang la TV si blesteama soarta pentru intamplarea lor, dar nu se uita in ograda lor. Dau la pariu ca nici unul dintre parinti nu a depus un minimum de efort sa o asculte, dimpotriva au indemnat-o sa se concentreze pe “invatat”. De parca daca inveti non-stop si ai rezultate excelente ajungi un mare om in viata. Este foarte important la 15 ani sa ai prieteni, sa socializezi, sa cunosti lume noua, sa calatoresti. De ce? pentru ca e varsta in care creierul si caracterul se dezvolta cel mai repede. Daca ai parte doar de reprosuri, certuri si injurii, fie ele parintesti, nu esti la varsta la care discerni prea bine lucrurile si actionezi cum vezi in filme, jocuri sau procedezi ca alte persoane.

Eu pun pariu ca a fugit de familie, dat fiind faptul ca a fugit atat de departe, demonstreaza mai mult ca poate nu mai suporta atmosfera de acasa si dorea un mediu linistit in care oamenii o ascultau. Drept dovada a ajuns la o manastire, unde de obicei oamenii aia ori te asculta si te binecuvanteaza or se fut in cur. Din doua … una e sigura!

Ce e de subliniat este faptul ca deja religia a ajuns sa fie un TREND, iar educatia parinteasca sa se faca pe calea traditionala:”Apa, paie si bataie!”. Poate ca eu nu sunt in masura sa ii critic pe oamenii astia, sa le spun cum sa-si creasca copilul. La dracu am 22 de ani, dar le pot spune unde au gresit pentru ca si eu am avut 15 ani si eu am avut problemele ei.

Am ajuns sa traim intr-o societate condusa de prostie si necunoastere. 80% din populatia Romaniei traieste pe principiul “Crede si nu cerceta!”, ceea ce este cea mai mare prostie.

Cand voi ajunge parinte si am s-o fac intr-o zi, imi voi invata copilul sa citeasca, sa puna foarte des intrebarea “De ce?”, sa caute raspunsuri si sa inteleaga lucrurile, sa faca el diferenta dintre bine si rau, desigur sub atenta mea supraveghere.

E trist ca lucrurile nu sunt deloc transate si analizate cum trebuie.

Explicit.

Nu era o seara normala, nu exista aceeasi liniste in jurul ei, ceva o speria. Oare era teama ca nu s-ar mai putea intoarce, oare era frica ca va fi singura si in aceasta zi de duminica? de obicei duminica era ziua lor. Nu se putea gandi la nimic, nu se putea concentra la nimic. Era goala, era aproape macabru de trista. Se certasera. Ura sa se certe cu el, pentru ca mereu isi scoateau in evidenta defectele pe care jurasera in mod indirect sa le accepte reciproc. Nu se putea abtine din a se blama, nu se putea abtine din a se jigni singura. Era lipsita de orice fel de magie, de orice fel de ambitie, era atat de simpla fara el. Se simtea simpla.

Orele trec, ea nu-si poate dezlipi ochii de pe tavan, sta-n pat. Era imbraca ca de fiecare data in camasa lui alba, avea parfumul lui pe pielea ei, il simtea, il savura, dar fara el acolo sa-i dovedeasca ca nimic din ce traise nu era un vis, se simtea inchisa. Asculta orice miscare, isi asculta si bataile inimii, spera ca va veni intr-un final. Intr-un final adormi.

Dupa ore bune simti o adiere deasupra urechii si atingeri calde pe brat. Cineva o mangaia, cineva o “aprecia”. Se intoarse catre tavanul alb si-l vazu pe el, prin intuneric. Stia ca este el. Chimia dintre ei se aprinse din nou. Nu se putu abtine si-l prinse de par, il saruta. Continua sa-l sarute, simtea cum usor, usor plapuma ce o acoperea devenea mai mult un dusman, asa ca o arunca pe podea. El o prinse de mana, incepu sa o sarute pe gat. Suav, tandru, dar dintr-o data agresiv. O musca. Ii lasa un semn. Stia ca-i place asta, stia ca fiecare semn lasat de el, este un tatuaj purtat cu mandrie de ea. Era modul lor de a-si spune ca e iubita.

Incepu usor, usor sa se incalzeasca, simtea ca se sufoc, nu mai voia sa-l sarute, voia sa-l simta, il dorea enorm. El isi da seama de ce se intampla asa ca renunta usor la haine. Ea procedeaza la fel … ajung sa fie amandoi goi, dar nu si de sentimente. Se priveau intens, se bucurau de fiecare secunda, comunicau. Fiecare sarut era un nou “Te iubesc!”, fiecare atingere un nou “Te ador!”, fiecare gest sau miscare un nou “Am nevoie de tine!”.

Stia cum sa o sarute, stia ca orice atingere in parul ei dezvolta o dorinta in ea. Stia ca momentul se va consuma prin sex, dar nu conta ca se numeste “sex” sau “dragoste”, conta ca sunt impreuna. O saruta pe coapse, o mangaia pe sanii goi, ii simtea pielea fina, stia sa fie un gentleman cu ea, dar stia sa fie si un golan. O saruta pe abdomen si o musca de sani, dar nu agresiv, ci suav. Fiecare sunet scos de ea era un nou “Multumesc!”. Era drogul ei, iar ea era viciul lui.

Dependenti unul de celalalt isi consumara momentul lor intim prin sex sau dragoste, doar ei stiau ce au acolo, doar ei simteau fiecare sarut, fiecare gest, fiecare miscare, fiecare zambet. Aveau momente cand isi ignorau privirile, stiau ca placerea a inceput inca de la prima atingere. Erau plini de ambrozie. Se comportau ca niste zei ce se hraneau cu ea pentru a deveni nemuritori. De fapt ei luptau pentru fiecare. Continuara astfel toata noaptea, ignorand orice alt eveniment. Acolo se scria o poveste.

Ea: Te iubesc!

Si se trezi, transpirata, cu lacrimi pe faza, cu buzele uscate, cu pielea facuta gaina. Era dimineata. Atunci realiza ca a fost un vis.

Pacat!

O zi de vineri

Abstract, totul e linistit. E doar un parc, sunt ei doi, se plimba. Inca nu realizeaza de ce se tin de mana. El se gandeste la ea, ea se gandeste la el. Niciunul nu spune nimic, sunt doar ganduri ce zboara, isi paseaza idei, dar telepatia lor nu functioneaza. Dintr-o data linistea e sparta de un stranut.

Ea: Sanatate!

El: Multumesc!

Ea: Sper ca nu ai de gand sa racesti, nu mi-ar placea sa te vad toata ziua cu servetelele dupa tine.

El: Deloc, cred ca e de la praf … sau de la parcul asta.

Ea: Aha.

Linistea se instala din nou. Nimic nou, aceleasi banci, aceiasi oameni, aceleasi leagane. Le stiau prea bine, crescusera cu ele, dar nu impreuna. Se cunosteau de ceva luni, erau de nedespartit uneori, alteori erau doar doi straini. Dintr-o data telepatia le functiona. Se privira lung unul in ochii celuilalt, nu-si spuneau cuvinte, dar buzele cereau buzele celuilalt. Intre ei se instala emotia, teama poate?! … simteau un gol, dar era o senzatie placuta. El clipi, ea atunci profita de ocazie si-l saruta. Emotiile se consumara rapid. Dupa ce buzele li s-au despartit privirile li se intersectara. Nu stiau ce sa zica, dar el isi facu curaj.

El: De ce m-am indragostit de tine?

Ea: Pentru ca ai putut.

El: Gresit frumoaso, pentru ca m-ai convins sa o fac.

Ea: Ha!

El: Te iubesc mai mult decat ieri!

Ea: Eu te urasc pentru ca te iubesc atat de mult.

Nu se sarutara, dar isi zambira. Continuara sa se plimbe fara a scoate vreun sunet. Se cunosteau, aveau dansul lor perfect.

Simplu.