O zi de vineri

Abstract, totul e linistit. E doar un parc, sunt ei doi, se plimba. Inca nu realizeaza de ce se tin de mana. El se gandeste la ea, ea se gandeste la el. Niciunul nu spune nimic, sunt doar ganduri ce zboara, isi paseaza idei, dar telepatia lor nu functioneaza. Dintr-o data linistea e sparta de un stranut.

Ea: Sanatate!

El: Multumesc!

Ea: Sper ca nu ai de gand sa racesti, nu mi-ar placea sa te vad toata ziua cu servetelele dupa tine.

El: Deloc, cred ca e de la praf … sau de la parcul asta.

Ea: Aha.

Linistea se instala din nou. Nimic nou, aceleasi banci, aceiasi oameni, aceleasi leagane. Le stiau prea bine, crescusera cu ele, dar nu impreuna. Se cunosteau de ceva luni, erau de nedespartit uneori, alteori erau doar doi straini. Dintr-o data telepatia le functiona. Se privira lung unul in ochii celuilalt, nu-si spuneau cuvinte, dar buzele cereau buzele celuilalt. Intre ei se instala emotia, teama poate?! … simteau un gol, dar era o senzatie placuta. El clipi, ea atunci profita de ocazie si-l saruta. Emotiile se consumara rapid. Dupa ce buzele li s-au despartit privirile li se intersectara. Nu stiau ce sa zica, dar el isi facu curaj.

El: De ce m-am indragostit de tine?

Ea: Pentru ca ai putut.

El: Gresit frumoaso, pentru ca m-ai convins sa o fac.

Ea: Ha!

El: Te iubesc mai mult decat ieri!

Ea: Eu te urasc pentru ca te iubesc atat de mult.

Nu se sarutara, dar isi zambira. Continuara sa se plimbe fara a scoate vreun sunet. Se cunosteau, aveau dansul lor perfect.

Simplu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s