Spune ceva, te rog. Nu mai vreau sa fie linistea asta dintre noi doi. Ne desparte doar o masa, e de plastic. Arunc-o. Sparge ceva, arunca cu ceva in mine. Nu mai privi atat de lung si calm peretii. Calmul tau ma sperie. Cearta-te cu mine, daca vrei. Trebuie sa faci ceva, trebuie sa reactionezi. Nu ma lasa asa fara argumente, fara vorbe. M-ai inchis. De fapt linistea ta m-a inchis. Nu ma mai privi de pe scaun, ia un pahar, umple-l cu apa. Scoate-mi ochii, injura-ma, pune-ma sa injur … la dracu as face si flotari doar ca sa stiu ca ai ceva de zis. Contrazice-ma, nu ma lasa asa tacut, atat de singur in dialog.
Fii rea, fii blanda, fii iubitoare, fii tu. Fii cum doresti, da-ma afar din casa. Suntem intr-un tango vicios. Nu vreau sa ne oprim aici, nu acum si nu asa. Ameninta-ma … spune ceva o data!
Ma omori. Ai facut-o si-n trecut, dar cu alte “arme”, acum o folosesti pe cea mai buna: “indiferenta”. Ma simt ca cel mai prost din curtea scolii, ma simt ca intr-un stand-up comedy in care nimeni nu rade la glumele mele. Bea ceva, aprindeti o tigara cu mine, fumeaza cu mine … spune-mi ca nu-ti place faptul ca nu am unghiile taiate.
Ucide-ma prin cuvinte, dar nu prin tacere. Vreau acum sa ai ultimul cuvant, vreau acum sa stiu ce simti, sa nu taci. Nu vrea sa “mor” prin liniste. Ma chinuie, ma distruge.
As vrea sa am o masina a timpului, sa te enervez la momentele potrivite, doar pentru momentul asta. Doar ca sa ma critici … doar ca sa-mi dau seama daca ma vrei sau doar ma analizezi.
Proceseaza te rog, gandeste-te te rog, nu te inteleg, nu te descifrez. Ai un lacat pus pe tine, nu am cheia la mine, nu am vraji, nu am nimic. Sunt umil, gol, linistit.
Urasc cand sunt asa, urasc pentru ca nu vrei sa ma certi!
Injura-ma ca nu ti-am deschis usa in restaurant, ca am ragait la o masa cu prietenii tai, ca nu m-am spalat pe fata, ca sunt lenes … fa-mi ceva!
Nu ma lasa singur in … liniste!