Primele zile …

… fara tine. Suna aiurea, stiu. Suna ciudat, inteleg. Suna descurajator, asa ma simt. Suna dezamagitor, asa gandesc.

 

Nu ti-am spus, dar ziua aia de joi a fost grea. Mancarea … avea acelasi gust si ca si vinul rosu din paharul ciobit. Tigarile, erau ca si aerul cu un singur scop: sa respir. Prietenii? ca de obicei, prieteni :). Mi-e greu sa stii. Nu ma soc, nu se strang peretii in jurul meu, nu dorm prost, desi ma cam doare spatele uneori.

Mi-e greu pentru ca la radio canta “Waves”, melodie care iti placea enorm, si e greu pentru ca nu pot da skip sau pause. Trebuie sa o ascult, iar castile de la telefon nu sunt langa mine sa ma prefac ca exista doar muzica mea. Mi-e greu pentru ca imi lipseseste zambetul tau de dimineata. Mi-e greu pentru ca acum in fata mea la masa, este doar faianta care prezinta reflexia unui om ingandurat. Mi-e greu pentru ca imi lipsesc glumele tale si o data cu ele vocea ta imi lipseste. Imi lipseste acel: ,,Mi-e foame!” sau acel ,,Te rog!!” cand erai lenesa.

E ciudat sa te trezesti intr-un pat in care singurele lucruri ce ti-au tinut de cald sunt asternuturile si nu corpul tau. Mi-e ciuda pe situatii, pe vorbe, pe tot. As fi preferat sa lesin sau la dracu sa ma loveasca subit o usa-n cap, dar na … nu s-a intamplat.

Mi-e greu sa cred ca tu esti departe, iar eu aici si desii distanta asta ne desparte, mintea mea tot fuge la tine. Am momente cand ma pierd in amintirile cu tine, am momente cand te imaginez langa mine, cand ne certam pe telecomanda, cand scapi mancarea pe tine si patezi, cand mananci inghetata sau pur si simplu cand dormi. Dar, stai despre somn am vorbit, sunt un idiot … ma repet.

Stii ce e cel mai greu? faptul ca … stiu atat de mult ca pot si sunt ambitios si ca timpul mi-e inamic.

 

Poate sunt prea “romantic” in exprimare sau siropos, stiu nu-ti place, dar armele mele sunt la pamant. Tu ai antidotul starii mele, tu si buzele tale.

 

Te am in minte!

Advertisements