Un contract pe viata sau rate pe luna?

tumblr_nejnc6wuj91u27r3ro3_500

 

Hei, buna, salut, nu stiu … ma gandesc daca te pot saluta acum si aici. Te-am luat de acasa, te-am adus aici. E intuneric. Ma mir ca nu tremuri si nu de frig, ci de frica. Stai linistita, esti in siguranta. In lumina aia difuza de pe strazi, imi pierdeam cuvintele.

Ma bucur ca esti aici. Aprinde-ti o tigara, urmeaza un discurs. Ne cuprinde pe amandoi. Suntem actori principali. Nu ma indemna sa vorbesc, oricum o voi face. Nu-mi da sfaturi cum sa o fac, deja nu mai vreau sa ma gandesc la mai multe.

Uita-te la mine. Stai sa-ti asez suvita aia nebuna. Esti superba si cand lumina nu ne este aliat. Gata cu complimentele astea. Sa trecem la fapte.

Bun. Iar zambesc ca prostul. Dar o fac pentru ca simt ca ce urmeaza sa zic ma va face fericit. Indiferent de rezultat, indiferent de cuvintele tale, voi fi feritcit.

Asa. Incep, am tras aer. Am oxigen, am combustibil. Nu ma lua de mana, am nevoie de intreaga ta atentie.

Esti o cursa. Si alerg in cursa ta ca un nebun, disperat dupa castig. Mintit de propriile aluzii ca orice esec ma va da inapoi, cand defapt orice esec ma face sa vreau mai mult.

Simt ca daca te privesc in ochi, imi cumperi sufletul. Imi arestezi emotiile si le sechestrezi si te las. Nu-mi e teama. Sufletul meu are insomnii, se gandeste la tine, la noi. Nu poate dormi. Nu mai am zile linistite. Fizicul este bine, sufletul este haotic.

Ma uit la imaginile cu noi si vad un tavan gata sa fie vopsit. Gata sa fie manjit in orice fel. Sufletul meu iti apartine. Emotiile tale le detin pe ale mele. Cuvintele tale le vrajesc pe ale mele.

Ma simt un hot bogat cu tine. Sunt un sarlatan. Un marlan, gata oricand sa muste din tine si sa profite de orice urma de emotie doar pentru  a se hrani cu ea.

Ma provoci sa-mi fac teorii. Ma provoci sa-mi creez filme si culmea in toate ma vad cu tine de mana. In toata ma vad alaturi de tine. Indiferent de anotimp, indiferent de atmosfera, indiferent de medii … am curaj cu tine.

Asculta-ma putin si lasa-ma sa-ti spun ca povestea asta dintre noi nu va fi scrisa cu lacrimile tale. Faptele noastre nu vor fi povestite cu suferinte. Amintirile noastre nu vor face nici o foaie sa planga.

Cand iti spun chestiile astea ma incearca tone de sentimente. Nici nu stiu cum sa ma comport. Ceva ma framanta atat de rau si sunt un supradozat efervescent gata sa explodeze la orice pas. Singurul lucru care-mi poate calma starea e sarutul tau. Singura atingere ca-mi poate amana detonarea este a ta. Singurele cuvinte care-mi opresc fluxurile gandirii sunt ale tale.

Mi-am pierdut coltii sufletului cu tine. Nu mai am incisiv sau molari. Premolari nimic. Nu mai stiu sa mestec sentimente cu tine. Le iau cu totul. Le inghit cu totul. Ma las purtat de ele. Nu mi-e teama de riscuri. Vreau sa ma imbolnavesc de tine. Vreau sa fiu un gripat de afectiune. Si nu vreau nici un tratament impotriva acestei viroze.

Sunt cuvinte pe care le scot greu. Nu mi-am deschis sufletul mereu. Nu pot pune stop. Nu pot urla. Nu pot tipa. Nu pot rupe sufletul doar ca sa taca. Am adunat suficient cat sa fiu un nebun de alb.

Nu pot sa las de-o parte lucrurile astea, nu pot sa fac abstractie. Nu pot sa merg mai departe fara sa ma uit inapoi. Esti in trecutul si prezentul meu.

Asa ca dupa toate astea, dupa ce tigara ta deja s-a stins. Dupa ce acel tremurat a trecut si te-ai linistit, as vrea sa te intreb: ai vrea sa fii viitorul meu pentru eternitate?

Advertisements

Am sa te insel pentru ca nu esti femeie

large

Si am sa o fac din placere. Si am sa o fac din dragoste pentru mine. Sunt un narcisist. Sunt misogin si ador asta.

Ador sa te vad cum plangi, sunt innebunit sa te vad plina de nervi. Sunt un amalgam de ura fata de tine, tu cea care te numesti femeie. Sunt un ocean de vise spulberate in tarmuri stancoase si ascutite, exact ca si cuvintele tale.

Ma iubesc. Ma ajuns sa-mi iubesc comportamentul. Am ajuns sa realizez ca eu sunt cel important, tu esti doar un complement circumstantial de loc, timp si mod. Imi place sa-ti fut filmul, sa-ti distrug starea. Imi place sa te aud cum injuri si cum strangi din dinti. Nu ai idee cum este sa ai pielea de gaina datorita placerii pe care o vad ca iti vad rujul intins pe buzele alea.

Buzele alea care acum sunt muscate si cumva futute de vantul rece. Nu-mi pare rau, pentru tine. Meriti pentru ca asa e viata. Suferi pentru ceea ce ai facut. Esti ca o poveste fata nici un happy-end, pentru ca nu ai nici un “happy”. Ti-ai semnat singura testamentul.

Dar amandoi stim. Nu am ajuns aici printr-o intamplare. Eu nu sunt diavol si nici tu inger. Nu te-am atins niciodata. Nu te-am jignit. Nu te-am lovit, nici macar cu saliva. Desi ai fi meritat. Ai fi meritat sa te fac curva. Ai fi meritat sa-ti fut toti Dumnezeii si sa-ti dau foc.

Astea au fost doar sentimete trecute. Nu mai conteaza acum. E adevarat si tu m-i avertizat:”Mie-mi place viata!”. Eu credeam ca iti place sa ne futem. Eu credeam ca-ti place sa ne plimbam. Ca-ti place sa radem si sa avem amintiri.

Acum inteleg ca de fapt iti placea viata la dublu. Imi pare bine ca si celalalt ti-a dat cu jet. Meriti. Meriti pentru ca ceea ce ti-am zis ca ma bucura pe mine sa vad la tine, am trait si eu.

Si eu am fost un ocean de vise spulberate. Si eu am fost privat de sperante si eu am fost sustras din povestea noastra.

E ciudat. Nu-mi pasa ce se intampla cu tine. Desi toti mi-au zis sa te las. Nu am facut-o. De ce sa te las sa suferi 2 – 3 saptamani, cand poti face asta 2 – 3 luni? De ce sa-ti dau pace? De ce sa te las sa visezi in continuare? De ce sa nu te simti tradata?

Nu sunt mai prejos ca tine. Nu sunt mai fraier. Nu sunt baietel.

Te-ai laudat ca esti femeie. Pai zi-mi in mortii tai cand vrei sa i-o sugi altuia. Ca asa stiu si eu sa-ti schimb periuta de diniti.

Te-ai laudat ca esti femeie. Te-ai comportat ca un copil cand a trebuit sa-ti recunosti vina.

Te-ai laudat ca ma iubesti. Si m-ai iubit, poate … dar m-ai iubit pentru ca nu exista ceva mai bun ca mine.

Da, imi pare rau pentru toate noptile pe care le-am petrecut avand grija de tine. Imi cer iertare pentru toate faptele pe care le-am facut doar ca sa-ti demonstrez adevarul. Imi cer scuze pentru ca am fost politicos.

Da, am fost fraier pentru ca am vazut in tine speranta zilei de maine. Am fost prost crezand ca te-am gasit pe tine dintre toate. Am fost idiot crezand ca tu ai stofa de mama.

De azi nu mai ai nimic. Nu mai vad nimic. Sa nu te mai vad. Sa nu te mai aud. Sa nu-mi mai vorbesti te rog.

Iti las tot. Iti las tot ce am avut impreuna, pentru ca nu vreau sa ne mai lege nimic. Nu vreau sa imi mai amintesc de tine. Nu vreau sa-ti mai simt parfumurile sau sa-ti vad zambetul in poze.

De azi inainte esti libera. Poti face ce vrei. Poti sa i-o sugi oricui si daca vrei mai am niste amici. Si ei ar vrea sa te umple de “respect”.

Am sa-ti las numarul meu de telefon, doar ca sa vezi ca desi sunt la un telefon distanta, prefer sa te ignor.

Du-te, te rog, in lume si invata sa fii femeie. Fugi unde vezi cu ochii si aduna-te. E momentul sa inveti ca viata e scurta si ca amintirile frumoase nu se fac doar in genunchi sau 4 labe.

Succes.

Am aripi doar ca sa le rupi tu

8tracksolivia-1487-png

Sunt sincer azi. Ma uit la tine. Esti putin palida. Iar ai racit. Imi cer scuze … am zis de atatea ori ca trebuie sa te imbraci mai bine.

Stii, am realizat azi. Am aripi. Chiar am aripi. Am invatat sa zbor, ti-am mai zis asta. Am invatat sa sar de sus. Chiar iti spusesem:”As sari cu tine din inaltul cerului si pana la pamanat tot nu as avea timp sa-ti spun cat de mult te iubesc.”

Si asta e adevarul. As face-o oricand. As face orice doar ca sa-ti demonstrez ca-mi asum partile mele proaste si ca iubesc partile tale frumoase.

Imi place. Te sorb din priviri. Te ador. Sunt nebun dupa tine femeie. Mi-ai dat lumea peste cap si nu doar. Mi-ai transformat universul limitat intr-o lume fara granite.

Si pentru asta te iubesc. Si iubesc si vreau sa-mi rupi aripile. Vreau sa le tai, vreau sa nu mai existe. De ce? Simplu. Devin prea visator. Devin prea ne-om. M-ai facut sa devin un poet. M-ai facut sa ajung un altruist al viselor. M-ai facut sa ajung un vorbitor de limba romana si sa creez ambrozie.

Dar de unde toate astea? Nu e prea mult? Nu e prea tare? Supradoza asta de adrenalina sentimentala pe care o savurez in fiecare zi, ma consuma. Si imi consuma toate puterile. Toate gandurile. Toate ideologiile. Ma pierd prea des in parul tau si mi-e prea greu sa ma despart de mirosul tau.

Imi e greu sa-ti spun adio, imi e greu sa-ti spun cand ma simt obosit, doar pentru ca tu zambesti.

Voi ajunge sa urasc ca te iubesc. Voi ajunge sa fiu un “Nebun de alb”. Voi ajunge sa cred ca doar eu te merit. Te iubesc cu toata fiinta mea.

Dar e prea mult. Ma sperie. Ma omoara chestia asta. Ma panicheaza momentul cand imi dau seama ca devin dependent de tine. Am fost destul timp individualist. Destul de timp doar serviciul si plimbarile tarzii cu masina imi erau singurele alinari.

Ai aparut tu in peisaj. M-ai trecut gandurile prin blender-ul tau si mi-ai dat sa beau acel suc. A fost greu la inceput. Imi era greu sa accept. Imi era greu sa inghit. Dar intr-un final m-am imbatat cu tine si de tine.

Am ajuns sa fiu beat non-stop. Poate ca aceasta chestie nici nu se trateaza. Ai reusit sa-mi umplii cicatricile. Ai ajuns sa-mi dai de inteles ca lumea mea toata se poate rezuma doar la tine.

Nu stiu daca pot. Sincer. Nu stiu daca ma pot desparti de acei umeri goi si spate fin. Nu stiu daca voi putea sa-mi iau gandul de la gustul buzelor tale si de la mierea pe care o lasa atingera ta pe buzele mele.

Nu stiu daca voi putea sa te cert. Sa ma cert cu tine. Si nu vreau asta. Vreau sa vad cum injuri. Vreu sa-ti vad potentialul.

Dar in acelasi timp vreau sa-ti vad ridurile si peste 40 de ani. Esti singura ce-mi ofera certitudine. Esti singura ce-mi oferta siguranta. Esti singura care ma scoate din filmul meu si ma plaseaza in filmul nostru.

 

Si ce daca mai pierzi?

maxresdefault

Care e problema? Ai pierdut ceva important? Ai scapat ceva nepretuit pe jos? Eu sunt de parere ca nu. Vezi tu, e o dilema aici. Tu esti subiectiva, eu sunt obiectiv. Tu vezi rosu, eu vad mai multe culori. 

Avem perceptii diferite din nou. Tu iar visezi la cai verzi, eu iar iti aduc aminte de realitate. Tu iar imi spui cate ai putea face, eu din nou te fac sa intelegi ca gresesti.

Ai facut tot ce-ai putut. Ai luptat cat ai luptat. Ai trait cum ai putut. Ai cucerit, dar ai si pierdut. Dar la finalul zile nu te-ai ales decat cu niste cicatrici. Si nu sunt fizice, sunt psihice, sentimentale etc. Numeste-le cum vrei, eu prefer sa ti le reamintesc ca pe niste lectii.

Viata e plina de succes. Trebuie doar sa-l identifici. Viata e plina de reusite, trebuie doar sa-ti dai seama unde te aflii. Ia-o logic. Gandeste-te putin si incearca sa ajungi la un consens cu tine insati.

Oricat de greu ti-ar fi, oricate piese ai asculta, oricat de frig ti-ar fi, nu-ti pierde speranta si nici increderea in tine.

In momentul asta e timpul sa ridici ochii din pamant si sa te uiti in oglinda. Si nu sa te admiri, nu sa-ti observi defectele. Pur si simplu uita-te la tine. Admira-ti talentul de a fi tu insati. Admira-ti avantajele ce te scot in evidenta. Gandeste-te la ceea ce poti si la ceea ce ai putea face.

Azi nu e acel moment cand nu cunosti raspunsul intrebarii “De ce?”. Nu. Azi e acea zi in care incerci sa eviti intrebarile si lucrezi cu tine si cu fapte.

Ajunge atata tristete. Nu suntem facuti sa ne plangem de mila. Ajunge atata suferinta. Nu suntem facuti sa adunam doar negativism. Ajunge atata lasare de sine. Esti un adult!

Am inteles ca exista perioade si perioade. Am realizat ca uneori e greu. Dar, sa fie atat de greu sa-ti asumi un risc fata de tine? Sa fie atat de greu sa nu-ti dai seama de ce gresesti fata de tine? Nimeni nu-ti va ierta greselile fata de tine, pentru ca nu e datorita altora. E datoria ta.

Orice propozitie legata de tine trebuie sa contina “datorita” si nu “din cauza”. Ai fost vinovata, ai fost inculpata si te-ai condamnat. Dar la final e vorba strict de libertate. E vorba despre cat de multi iti poti deschide aripile si cat de sus poti sarii. E vorba despre cat poti plana si despre cat poti zbura.

Trezeste-te si nu fii o alta persoana ce cauta afectiunea si intelegerea in pasaje intelectuale, carti fandosite si piese siropoase.

Tu esti cel mai bun motiv sa traiesti!

Buna din nou!

hqdefault

Buna din nou! Ne aflam aici din nou nu? Da, asa cred. Vezi, am ajuns in acelasi punct. Am ajuns la aceleasi scuze, am facut aceleasi greseli. Amandoi. Si tu si eu. Suntem egali. Azi nu e ziua aia din saptamana cand ajung nervoasa acasa si imi arunc nervii pe tine. Azi nu e ziua aia din saptamana cand preferi sa ma auzi cum tac sau vorbesc in dormitor singura.

Azi e ziua aia cand orice tigara este foarte lunga, iar gandurile mele o iau razna. Azi e ziua aia cand am ajuns amandoi sa constientizam ca am ajuns sa vedem ce-i mai rau in noi. Nici tu si nici eu nu mai credem in complimente. Nici eu si nici tu nu mai credem in cinele din oras si zambetele false pe care le folosim inainte de culcare.

Azi e ziua cand constientizam amandoi ca totul e gata. Ca lucrurile si-au gasit sfarsitul, iar implicit si noi. Si noi suntem in stadiul terminal. Din bucurie am ajuns sa producem frustrare. Tu-mi dai motive sa te cert, eu iti dau argumente sa ma contrazici.

Nu mai esti logic, nu mai sunt rationala. Ne legam de orice, ne agatam de orice motiv sa demonstram cine are dreptate si cine nu. E complicat si e tragic. Am ajuns in punctul asta fiind singurii vinovati. Nu a existat nimeni care sa-ti spuna sa-mi ignori mesajele, nu a existat nimeni care sa-mi spuna sa nu-ti intorc apelurile.

E tarziu, e aproape 12. Ziua de maine deja nu mai conteaza, stiu ca va fi pierduta in sperante desarte. In idei preconcepute despre care ar putea fi cheia fericirii noastre. Ziua de maine este din nou despre cum sa ne indepartam unul de celalalt. Sa cautam solutii pentru a fi din nou singuri.

E greu. Avem ambitia sa mergem inainte, dar ne e teama sa ne spunem “Adio!”. Cine o va face primul? Poate eu, poate tu. E o loterie. Am zis-o de atatea ori ca ne despartim, am impartit atatea ore certandu-ne si prea putine minute cautand solutii. Am lasat lucrurile sa zboare, am lasat faptele sa treaca neanalizate. Am lasat totul intamplarii. Am lasat totul sansei. Ne-am pierdut rolurile de actori principali si ne-am transformat doar in niste spectatori plictisiti de acelasi show non-stop.

Dar trebuie sa avem curaj. Certitudinea despartirii o avem deja, doar ca nu vrem sa o acceptam.

Poate am ajuns sa ne iubim urandu-ne. Poate am ajuns sa ne uram iubindu-ne.

Nimeni nu stie si nici noi nu avem raspunsuri. Pacat. Am fost cele mai bune motive sa mergem inainte, acum suntem cele mai bune motive sa fugim.

Nu am nimic sa-ti reprosez si chiar daca as avea, am facut-o de atatea ori incat am obosit. Si cred ca sentimentul e reciproc.

Nu ma mai cauta, nu am sa te mai caut. Nu-ti cer sa ma uiti, pentru ca nici eu nu pot face asta. Tot ce-ti cer este liniste. Avem nevoie.

 

Multumesc, inca te mai iubesc.