Buna din nou!

hqdefault

Buna din nou! Ne aflam aici din nou nu? Da, asa cred. Vezi, am ajuns in acelasi punct. Am ajuns la aceleasi scuze, am facut aceleasi greseli. Amandoi. Si tu si eu. Suntem egali. Azi nu e ziua aia din saptamana cand ajung nervoasa acasa si imi arunc nervii pe tine. Azi nu e ziua aia din saptamana cand preferi sa ma auzi cum tac sau vorbesc in dormitor singura.

Azi e ziua aia cand orice tigara este foarte lunga, iar gandurile mele o iau razna. Azi e ziua aia cand am ajuns amandoi sa constientizam ca am ajuns sa vedem ce-i mai rau in noi. Nici tu si nici eu nu mai credem in complimente. Nici eu si nici tu nu mai credem in cinele din oras si zambetele false pe care le folosim inainte de culcare.

Azi e ziua cand constientizam amandoi ca totul e gata. Ca lucrurile si-au gasit sfarsitul, iar implicit si noi. Si noi suntem in stadiul terminal. Din bucurie am ajuns sa producem frustrare. Tu-mi dai motive sa te cert, eu iti dau argumente sa ma contrazici.

Nu mai esti logic, nu mai sunt rationala. Ne legam de orice, ne agatam de orice motiv sa demonstram cine are dreptate si cine nu. E complicat si e tragic. Am ajuns in punctul asta fiind singurii vinovati. Nu a existat nimeni care sa-ti spuna sa-mi ignori mesajele, nu a existat nimeni care sa-mi spuna sa nu-ti intorc apelurile.

E tarziu, e aproape 12. Ziua de maine deja nu mai conteaza, stiu ca va fi pierduta in sperante desarte. In idei preconcepute despre care ar putea fi cheia fericirii noastre. Ziua de maine este din nou despre cum sa ne indepartam unul de celalalt. Sa cautam solutii pentru a fi din nou singuri.

E greu. Avem ambitia sa mergem inainte, dar ne e teama sa ne spunem “Adio!”. Cine o va face primul? Poate eu, poate tu. E o loterie. Am zis-o de atatea ori ca ne despartim, am impartit atatea ore certandu-ne si prea putine minute cautand solutii. Am lasat lucrurile sa zboare, am lasat faptele sa treaca neanalizate. Am lasat totul intamplarii. Am lasat totul sansei. Ne-am pierdut rolurile de actori principali si ne-am transformat doar in niste spectatori plictisiti de acelasi show non-stop.

Dar trebuie sa avem curaj. Certitudinea despartirii o avem deja, doar ca nu vrem sa o acceptam.

Poate am ajuns sa ne iubim urandu-ne. Poate am ajuns sa ne uram iubindu-ne.

Nimeni nu stie si nici noi nu avem raspunsuri. Pacat. Am fost cele mai bune motive sa mergem inainte, acum suntem cele mai bune motive sa fugim.

Nu am nimic sa-ti reprosez si chiar daca as avea, am facut-o de atatea ori incat am obosit. Si cred ca sentimentul e reciproc.

Nu ma mai cauta, nu am sa te mai caut. Nu-ti cer sa ma uiti, pentru ca nici eu nu pot face asta. Tot ce-ti cer este liniste. Avem nevoie.

 

Multumesc, inca te mai iubesc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s