As vrea sa-mi fii titlu

e74decfb8fjwjejah_158301_e67176d225

In zilele de iarna as vrea sa-mi fii palton. In zilele de vara as vrea sa-mi fii aer. In zilele de primavara as vrea sa-mi fii verde. In zilele de toamna as vrea sa-mi fii culoare. Si cu toate astea as vrea sa-mi fii in fiecare zi curaj si incredere. Cu toate astea as vrea in fiecare zi sa-mi fii determinare si ambitie. Cu toate astea as vrea in fiecare zi sa-mi fii vis si soapta. Durere si sinceritate. Iubire si efort. As vrea sa-mi fii mangaiere in zilele grele si apa in zilele pline de efort. As vrea sa-mi fii alinare cand exista durere si pansament atunci cand cad. As vrea sa-mi fii sertare in zilele aglomerate si foaie de hartie sa-mi astern pe tine ceea ce simt. As vrea sa-mi fii iertare in zilele cu injuraturi si rugaciune in zilele lipsite de speranta. As vrea sa-mi fii cafea in orele tarzii si energie in zilele lenese de vineri.

Cu toate astea as vrea sa-mi fii etaj ca sa pot urca mai sus in fiiecare zi. As vrea sa-mi fii linie de finish pentru a te rupe de fiecare data. As vrea sa-mi fii servetel atunci cand lacrimile curg pe obraji. As vrea sa-mi fii fermoar ca sa-mi pot inchide gura atunci cand nu gandesc. As vrea sa-mi fii cuvinte atunci cand imi pierd dex-ul. As vrea sa-mi fii putere atunci cand imi pierd concentrarea. As vrea sa-mi fii maneca sa te pot intinde peste degete cand mi-e frig. As vrea sa-mi fii manusa atunci cand frigul imi incearca simturile. As vrea sa-mi fii tigara ca sa te pot fuma asteptandu-te. As vrea sa-mi fii hrana in zilele cand sentimele cer mancare. As vrea sa-mi fii lingura ca sa pot inghiti mai usor viata in fiecare zi. As vrea sa-mi fii asternut ca sa pot dormi mai linistit in zilele grele. As vrea sa-mi fii perna ca sa pot visa mai adanc atunci cand te tin in brate. As vrea sa-mi fii gel de dus ca sa pot spala de mizeria de pe corp. As vrea sa-mi fii masina de spalat sa pot indeparta petele ce-si fac loc pe pielea mea. As vrea sa-mi fii sofer sa ma conduci in lumea asta mare a iubirii. As vrea sa-mi fii ghid si sa-mi explici de ce vad atatea semne legate de noi doi. As vrea sa-mi fii doctor sa-mi tratezi durerile de cap.

As vrea sa-mi fii sotie. As vrea sa fii mama. As vrea sa fii eternitate.

Advertisements

Si din beton am devenit nisip purtat de tine.

a18a34f7a83d2c71688669bf8d3ead93

Uneori stau si ma gandesc daca eu te merit. Uneori ma uit la tine si te analizez asa cum un pictor isi analizeaza opera si se gandeste daca va fi sau nu apreciata de publicul larg. In acelasi timp inima-mi provoaca mintea sa-mi dau seama daca te merit. Oare sa fiu asa norocos? Oare dintre atatia muritori sa fiu eu cel noroc care se scalda in lacuri de fericire? Oare intr-un desert al sentimentelor eu sa fi descoperit singura oaza? Sunt atatia muritori, atatia oameni, atatea cadavre umblatoare ce doar respira si gandesc, iar eu sunt cel caruia in vene i se pompeaza adrenalina atunci cand iti vede zambetul. Sa fiu eu singurul care vine acasa doar ca sa-ti simta din nou gustul pe buze? Oare sa fiu atat de norocos? Si cred ca raspunsul este “nu stiu”. Cred ca raspunsul este unul cat se poate de nesigur. Stiu exprimarea e ciudata, dar si eu ma simt un ciudat zambitor intr-o lume plina de praf si asfalt. Intr-o lume lipsita de culoare si sinceritate. Intr-o lume care e mai rece decat Polul Nord si in care oricat de imbracat ai fi tot tremuri.

Nu stiu de ce-mi pun intrebari. Nu stiu de ce ma gandesc la asemenea chestii, dar stiu ca toate acestea ma fac sa simt. Ma fac sa fiu om. In fiecare zi ma plimb si vad in jurul meu doar oameni incarcati de grija zilei de maine, iar eu sunt singurul ce asteapta ziua de maine pentru a te rasfata din nou dimineata cu gesturi mici si atingeri somnoroase. In fiecare zi ma uit la blocurile inalte, pline de tristete si nostalgie si-mi dau seama ca sunt undeva deasupra lor si tot ce fac este sa privesc lumea de sus. Sa o admir. Sa o analizez si sa-mi dau seama ca da: sunt intr-o oaza.

Exista momente cand imi dau seama ca norocul mi l-am facut cu mana mea. Exista momente cand imi dau seama ca eu chiar merit, dar imi dau seama ca sunt egoist pentru ca ceea ce avem noi nu au multi altii si e pacat. E pacat sa-ti dai seama ca oamenii pot simti atat, dar se inconjoara cu ziduri inalte si reci si nimeni nu e in stare sa le darame. E amuzant pentru ca dintr-un pragmatic am ajuns un visator. E amuzant ca eu credeam cu tarie faptul ca nimeni nu ma poate inmuia, nimeni nu ma poate atinge acolo unde multi au incercat. E amuzant pentru ca eu stiam ca voi fi singur in doi candva, dar uite-ma acum. Priveste-ma si razi. Razi de faptul ca dintr-un zid de beton am ajuns sa fiu mai moale decat obrajii tai dimineata. #bisnitardecuvinte