Si din beton am devenit nisip purtat de tine.

a18a34f7a83d2c71688669bf8d3ead93

Uneori stau si ma gandesc daca eu te merit. Uneori ma uit la tine si te analizez asa cum un pictor isi analizeaza opera si se gandeste daca va fi sau nu apreciata de publicul larg. In acelasi timp inima-mi provoaca mintea sa-mi dau seama daca te merit. Oare sa fiu asa norocos? Oare dintre atatia muritori sa fiu eu cel noroc care se scalda in lacuri de fericire? Oare intr-un desert al sentimentelor eu sa fi descoperit singura oaza? Sunt atatia muritori, atatia oameni, atatea cadavre umblatoare ce doar respira si gandesc, iar eu sunt cel caruia in vene i se pompeaza adrenalina atunci cand iti vede zambetul. Sa fiu eu singurul care vine acasa doar ca sa-ti simta din nou gustul pe buze? Oare sa fiu atat de norocos? Si cred ca raspunsul este “nu stiu”. Cred ca raspunsul este unul cat se poate de nesigur. Stiu exprimarea e ciudata, dar si eu ma simt un ciudat zambitor intr-o lume plina de praf si asfalt. Intr-o lume lipsita de culoare si sinceritate. Intr-o lume care e mai rece decat Polul Nord si in care oricat de imbracat ai fi tot tremuri.

Nu stiu de ce-mi pun intrebari. Nu stiu de ce ma gandesc la asemenea chestii, dar stiu ca toate acestea ma fac sa simt. Ma fac sa fiu om. In fiecare zi ma plimb si vad in jurul meu doar oameni incarcati de grija zilei de maine, iar eu sunt singurul ce asteapta ziua de maine pentru a te rasfata din nou dimineata cu gesturi mici si atingeri somnoroase. In fiecare zi ma uit la blocurile inalte, pline de tristete si nostalgie si-mi dau seama ca sunt undeva deasupra lor si tot ce fac este sa privesc lumea de sus. Sa o admir. Sa o analizez si sa-mi dau seama ca da: sunt intr-o oaza.

Exista momente cand imi dau seama ca norocul mi l-am facut cu mana mea. Exista momente cand imi dau seama ca eu chiar merit, dar imi dau seama ca sunt egoist pentru ca ceea ce avem noi nu au multi altii si e pacat. E pacat sa-ti dai seama ca oamenii pot simti atat, dar se inconjoara cu ziduri inalte si reci si nimeni nu e in stare sa le darame. E amuzant pentru ca dintr-un pragmatic am ajuns un visator. E amuzant ca eu credeam cu tarie faptul ca nimeni nu ma poate inmuia, nimeni nu ma poate atinge acolo unde multi au incercat. E amuzant pentru ca eu stiam ca voi fi singur in doi candva, dar uite-ma acum. Priveste-ma si razi. Razi de faptul ca dintr-un zid de beton am ajuns sa fiu mai moale decat obrajii tai dimineata. #bisnitardecuvinte

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s