Am riscat iubire, zambete si viitor pentru ceea ce e EA!

bb3aed8f9c55d8580ec967783747810b

Inca de cand lumea si Pamantul, cineva acolo sus a decis ca noi trebuie sa prindem viata. Si am trecut prin ani, milioane de ani ca sa ajungem aici in prezent. Aici, in anul in care EA in continuare locuieste singura, desi ar fi putut sa aiba tot ce-si dorea. In anul in care canapeaua era doar de decor, iar noul ei pat devenisera scaunele din bucatarie. Prezentul dictat de discutii interminabile pe chat si tigari fumate in stil maratonist. Anul in care isi regasea linistea doar ca stia ce are de facut si nu pentru ca voia ea, dimpotriva pentru ca-i dictau altii. Si cu toate astea nu era singura. Nu era privata de iubire, afectiune, sentimente, doar ca in acest prezent ea nu stia cum sa le mai simta. Astepta pe cineva, astepta ceva, astepta un semn sau o speranta care credea ea ca-i va reda spiritul de viata.

Si a asteptat cu lunile pana cand a aparut cineva, dar a fost nepotrivit. De ce? Pentru ca simplu: nu era potrivit. Pentru ca unele lucruri in viata nu au explicatii si pentru ca nu totul trebuie explicat. Singurul motiv pentru care nu renunta era ideea de a nu ramane singura chiar si sufleteste. Cel putin, stia, gandea faptul ca se poate agata de o chestie si-si spunea: “Sigur am rabdare. Sigur am sa pot merge mai departe”. Dar culmea, desi statea pe scaun, obosea mai rau decat un atlet dupa 2000 metri. Nu mai avea rezistenta, era intr-o letargie sentimentala si mentala atat de grava incat ea spera ca minunile se intampla acum ori niciodata. Ce-i drept a stat in starea asta pana in momentul in care cel mai neasteptat om a ajuns sa-i impartaseasca gandurile si a analizat-o. Culmea, nu a analizat-o s-o combine sau s-o fraiereasca. Nu! A analizat-o pentru ca degetele ei desenau opere pe fata lui, buzele ei pronuntau fapte ce ar speria o lume-ntreaga. Iar ochii ei, Doamne! Ochii afisau atat de multa limpezime inca lacrimile nu faceau altceva decat sa le tulbure frumusetea.

Cu toate asta el a aparut, a venit cu tot ce a avut si i-a promis ce a stiut ca poate promite. A fost analitic, pragmatic si calculat. Si-a asumat sacrificiile si a lasat orice urma de indoiala in urma, desi oamenii il sfatuiau sa nu, pentru ca nu merita. El a ignorat si a mers mai departe. I-a rupt relatia cu bucataria, cu scaunele acelea vechi din lemn si i-a promis ca o va face sa zambeasca. I-a promis ca va fi fericita si a promis ca-i va arata lumea. Si s-a bucurat enorm cand intr-o furie de femeie semi-casnica, a inceput sa-i aranjeze toate lucrurile in casa dupa placul ei. A inceput sa rada cand ea s-a chinuit sa-i gateasca vrute si nevrute. Si a inceput sa o iubeasca cu adevarat cand pentru prima data in luni de zile au existat asternuturi pe patul lui, nu doar niste paturi. Si a continuat sa o iubeasca si o iubeste asa cum alcoolicii iubesc alcoolul. Si o adora si ar face orice pentru ea. Si-ar risca chiar si iubirea lor pentru ea, pentru motivatia ei, pentru luptele ei. Pentru ca el ii este recunoscator pentru toate faptele ei, pentru ca el o admira pentru curajul ei. La dracu, uneori ii admira chiar si lejeritatea cu care priveste deciziile in viata. Si-a riscat iubirea pentru a-i trezi niste suspiciuni si niste filme, pentru ca o femeie trebuie sa fie aplaudata non-stop, trebuie sa fie admirata mereu si aici vorbesc de femeie, nu de toampe proaste. Femeia trebuie tinuta-n priza pentru ca vrei sa-i vezi potentialul antrenat, nu sa-nvete cum sa-ti faca ciorba.

Si-a riscat iubirea din mai multe considerente, dar cel mai important este potentialul ei imens care usor-usor se ducea in calcaie si el trebuie sa-i stea doar in suflet si-n minte. Iertati-ma, va rog, ca am riscat iubirea unei femei pentru ea, dar nu vreau sa am langa mine o femeie ce e mereu de acord cu mine, vreau o femeie care sa-mi smulga deciziile din gura si sa le mestece pana cand nu mai e nevoie de digestie. Sa confunzi realitatea cu literatura, este cu adevarat ceva frumos, dar combinatia asta nu a va exprima niciodata realitatea 100%.

Bisnitarul de cuvinte ii va fi mereu recunoscator ei pentru ca desi spune ca este “fara zahar”, mi-a oferit motive sa devin diabetic si sa nu-mi para rau. #bisnitardecuvinte

M-am gandit ca ar fi politicos sa-i raspund totusi. Doar nu era sa las asa superbitate de articol nebagat in seama.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s