Era femeia de care nu m-aș fi putut spăla vreodată (partea a II-a)

3da88bddd656370016af631f60ce1d0c

Genunchii ei se afundau în așternuturi, iar șoldurile i se mișcau fluid în ciuda mea. Sfârcurile mă priveau sfidător printre suvițele de păr, dar o făceau mai cuminte decât felul enervant de insinuant în care ea se uita la mine de sus, deși aproape de la același nivel. Pupilele îmi alergau grăbite și nehotărâte, când spre gâtul ce trezea în mine instincte animalice de înșfăcare, când spre breteaua căzută care părea că cere ajutor să dispară cu totul de acolo.

Simțeam cum toată stăpânirea mea de sine se scurgea în josul meu, iar ea urmărea asta nu doar cu privirea, ci și cu mâinile, parcă indicând traseul. Când a ajuns la destinație și m-a simțit tare, am simțit că trebuie să îi pedepsesc falsa surprindere și ipocrizia. Am prins-o de încheietura mâinii ca o jivină înfometată, ca un nemernic sătul să fie sfidat și am tras-o la pieptul meu, scurt, printr-o zmucitură pe care am îndulcit-o cu un sărut deloc liniștit. Zâmbea ca o nebună și asta mă făcea să îmi înfig și mai tare mâna în părul ei, să îi adulmec gâtul cu și mai mare neastâmpăr de sine, să îi simt viața toată în mâinile mele. Voia să vadă cât de tare? Am întors-o dintr-o mișcare, am aplecat-o și am curpins-o de talie către mine. La dracu’, era udă și mă curpindea tot cu căldura ei ce parcă îmi curenta tâmplele, mă strângea înauntru și a început să își miște bazinul în cercuri. Mă sfida în continuare! M-am aplecat către ea, i-am sprijinit capul în pernele ei speciale și am intrat mai tare, izbind-o, iar „ah-ul” ei aproape urlat a fost din nou șters de privirea pe care mi-a aruncat-o peste umăr, zâmbind din nou. Mă scotea din minți și din toți demonii!

Zâmbea cu toată gura ca un om care nu se mai opune, dar nici nu se predă, zâmbea diabolic ca și cum ea ar fi deținut controlul. Și o făcea. Mă domina din orice unghi, chiar și din ghearele mele. Deși firavă, deși fără forță, îmi manevra mintea și juca șah cu demonii mei, nerușinată și sigură pe ea, cu buze roșii și dantelă neagră. Așa cum îngenunchează ele femeile bărbații, oricât de mari sau de puternici ar fi ei. Cu nebunie și nerușinare. Cuminți, supuse, dar nemernice. Se joacă cu orgoliul nostru, cu dorința noastră de posesie, o alimentează, o hrănesc și apoi o anulează, iar noi plusăm pentru a câștiga. Ce bărbați suntem! Și oricât ne-am încăpățâna noi să le facem ale noastre, ele nu sunt decât atât cât vor ele.

-Cum se simte să fii slăbiciunea unui bărbat puternic? am întrebat răscolindu-i adâncurile. Am întrebat mișcându-mă mai tare și mai repede, având-o toată.

– Orgasmic! a răspuns după o vreme, cu cearceful încă în pumni, murdară de mine și la fel de nemernic.

Atunci mi-am dat seama, stând pe spate cu ochii în tavan. Era femeia care îți pătrunde în minte, femeia ale cărei gesturi, priviri și mișcări se impregnează pe retină și călătoresc cu tine mai departe, chiar și după ce pleci. Mi-era iad și rai, mi-era alinare și desfrâu, mi-era curaj și mi-era teamă. Era femeia de care nu știu dacă m-aș fi putut spăla vreodată cu adevărat. Era otrăvitor de delicioasă.

Prima parte o găsiți aici


LENJERII DE PAT OUTLET  este pentru așternuturi umede în luna Februarie. Oferă o cameră cu pat matrimonial pentru doi îndrăgostiți la hotelul de 4* Rozmarin din Predeal. Organizarea le revine lor, noaptea îi revine femeii.  Crezi că poți fi femeia de mai sus pentru bărbatul tău?

TOT CE TREBUIE SĂ ȘTII DESPRE PREMIU GĂSEȘTI AICI. și pagina de Facebook aici

Advertisements