Sunt intr-o relatie doar cu mine!

anzug-e1484964699594

Stiu ca a trecut o vreme de cand nu ti-am mai zis “Multumesc!”. A trecut ceva timp de cand nu m-am mai uitat in ochii tai sa-ti spun ca esti pura magie. Sa-ti zic din nou pentru a mia oara sa nu lasi pe nimeni sa-ti ia magia pe care o detii. Am uitat sa-ti multumesc pentru micul dejun din nou, stii am fugit la birou. Am uitat sa-ti sarut buzele inainte sa plec, asa ca am preferat un sarut pe obraz, stii trebuia sa ma incalt. Am uitat sa-ti zic ca “Te iubesc!” din nou, pentru ca eram prea preocupat sa-mi citesc mail-urile de dimineata.

Am si uitat cum este sa te uiti pe geam. Sa vezi cerul si sa simti chestii din senin. Am devenit un automatist. Bazat pe planuri scurte de o zi pe alta, ce combinate ne asigura un trai decent pentru ziua de maine. Am si uitat sa mai pictez viitorul, mi l-am imaginat alb si negru. Doua non-culori. Atat de simple de imbinat si folosit. Asa am devenit si eu, simplu si usor de folosit. Incarcat de griji si responsabilitati pe care ar fi trebuit sa le uit de mult timp.

Atat de incarcat am devenit, incat am si uitat sa-ti mangai buzele in diminetile de sambata. Am uitat cum este sa ma dezmortesc in bratele tale si cum se simte parfumul tau pe pielea mea. Si adoram sa-mi pierd privirea in ochii tai si sa-ti mangai fruntea pentru a te scapa de griji. Am inlocuit atat de multe obiceiuri ale nostre cu ale mele. Ma indrept usor, usor catre chestia asta numita maturitate absoluta. O simt cum se apropie de mine, iar eu cum galopez spre ea.

In trecut stiam sa rad din orice, stiam sa aduc o doza de culoare oriunde, stiam sa fiu plin de energie. Inca stiu toate astea, dar cred ca am pierdut instructiunile, pentru ca azi vreau doar liniste si singuratate. Si in acelasi timp nu-mi face bine, nu ma caracterieaza. Cineva e in capul meu si-mi dicteaza cum sa fac lucrurile pe dos pentru a ajunge intr-adevar singur. Nu-i ceva rau intotdeauna, dar e ceva ce pentru mine nu poate deveni un obicei.

Acum realizez, am si uitat sa ma bucur de faptul ca ma iubesti. Si din nou, m-am pus pe mine pe primul loc, chiar si acum. Tu chiar ma iubesti acolo, chiar ma vezi ca pe o persoana cu adevarat importanta. Tu chiar crezi in mine si ma sustii. Si cu toate astea am uitat sa-ti multumesc pentru atatea. Asa ca, ma gandeam, cum ar fi sa-ti intorc favoarea?

Sunt moment in viata cand egoismul nostru e involuntar, iar atunci cand este impuns cu sula in coaste reactioneaza foarte urat. Mergem pe ideea ca cel de langa noi ne fute la cap cand vrea sa ne ia in brate, cand vrea sa ne sarute. Ne fortam sa iubim sau sa intelegem cum sa iubim. Avem momente in viata cand dragostea este doar un impediment in fata succesului. Si persoana de langa noi devine inamicul public numarul 1. Stii cum e nu? Sa uiti sa iubesti, sa uiti ca poti sa iubesti si cel mai grav sa crezi ca e doar un moment. Stim amandoi cand realizezi lucrurile astea nu? Cand ai vrea sa iubesti, dar tot ce ai langa tine sunt un telefon, patul gol si niste vecini galagiosi.

Fa-ti o favoarea, uita-te la cel/cea de langa tine si zambeste-i. Spune-i ca-l/o adori si daca nu simti nimic facand asta, e clar. ##bisnitardeuvinte

Advertisements

Sa te fac fericita?! Asta da enigma.

sad-holding-hand-boy-girl-image

Sa te fac fericita imi e tot mai greu. Nu mai stiu sa-mi identific sentimentele. Nu mai stiu ce e bine si ce nu este. Am impresia ca ma aflu intr-un permanent razboi cu tine si cu prententiile mele de a te multumi. Nu stiu daca azi e ziua in care ciocolata iti face bine sau daca e o alta zi in care o discutie si o tigara te relaxeaza. Esti atat de alambicata incat nici eu nu stiu sa te mai desfac. Am incercat de atatea ori sa te inteleg, am incercat de multe ori sa-mi dau seama daca ceea ce fac eu bine este sau nu de apreciat. Nu am reusit. De fapt mai mult am obosit.

Nu stiu cum sa-ti rostesc numele fara a parea nemultumit. Nu stiu cum sa-ti mai descriu contexte pentru a te face sa intelegi ca totul va fi bine. Nu stiu cum sa-ti exemplific ca demonii mei incep sa ma acapareze. Incep sa nu mai fac diferenta dintre rau si bine, nu mai stiu sa le despart, si … cel mai grav este ca procesul asta doare. Sa fii barbat, dar sa nu fii capabil sa-ti dai seama cand doare si cand nu, e un lucru impresionant de prost.

Am inceput sa-mi caut scuze, am inceput sa-mi caut motive si am ajuns sa ma complexez. Acum imi pun intrebarea oare sunt eu de vina? Oare tu esti de vina? Nu-mi dau seama cu ce ma hranesc pentru a fi langa tine, cu filmele nostre sau cu incapatanarea mea. Nu realizez ce merge mana in mana, incapatanarea mea cu ambitia ta sau ambitia mea de a nu renunta cu incapatanarea ta.

Nu ma simt deloc victorios cand ne certam si-mi dai dreptate. Vreau linisite. Nu ma simt mai bine cand imi zici “Imi pare rau”. Vreau sa ne iubim. Nu ma simt mai “barbat” cand imi spui ca “Tu poti!”. Vreau sa cred si eu asta. Stii, in sufletul meu nu mai e pace.

Ma aproprii usor catre un punct al neintoarcerii si simt cum urmeaza sa iau un viraj periculos din care pot sau nu scapa cu viata. Ma simt ca si cum as conduce pe o autostrada plina de lumini, dar oricand gata sa orbesc. A da, si nu am frane. Conduc si alerg, dupa un zgomot, dupa un sentiment, dupa tine. Caut sa ma agat, sa nu ma accidentez. Pentru ca o data ce am facut asta, clar te iau si pe tine dupa mine.

Cea mai mare teama a mea, nu este ceea ce simt eu, nu. Imi e teama cel mai mult de faptul ca trecutul nostru poate muri oricand, la orice pas. Iar aici, iubirea mea, aici am murit amandoi pana la adanci batraneti.

N-am prins nici macar o vara impreuna…

breakup-quotes-hd-wallpaper-18

Nu am apucat nici macar vara. Am simtit inceputul verii. Am gustat din caldura si ai suferit o deshidratare de sentimente. Nici macar nu am apucat sa numaram stele de pe cer si sa ne imaginam daca ele se uita la noi. Nici macar nu am apucat sa ne perindam prin amintiri tampite, doar ca sa avem motive pentru rasete soptite. Nici macar nu am apucat sa-ti mangai pielea arsa de soarele din iunie. Nu am apucat sa vad un rasarit cu tine sau sa-ti pictez pe cer zambetul superb.

Nu am mai apucat sa fac asta. De ce? Nu stiu. Probabil fiecare om are o limita. Probabil ca limita ta s-a extins catre posibilitatile mele. Iar cand ea a depasit ceea ce pot oferi eu, atunci a inceput furtuna. Dar nu orice furtuna de vara, o furtuna rece, plina de cuvinte si reprosuri. Ma stii doar, am tarie de caracter, sunt puternic, dar in fata ta, nici macar eu nu mai pot sta. Nu pot sta pe loc in timp ce toanele tale arunca cu tot felul de idei catre mine. Nu pot sta pe loc prefacandu-ma ca va fi bine peste 30 de minute.

Nu mai cred in imbratisari sau saruturi ce pot opri cearta. Nu mai cred in sexul de dupa tipete, crezand ca el va sterge poate amintirile neplacute. Nu mai cred in toate asta, pentru ca nimic nu se uita. Nu ai uitat sa-mi amintesti ca incep sa fiu un esec. Nu ai uitat sa-mi amintesti de iresponsabilitatea mea inchipuita. Nu ai uitat sa-mi aduci argumente de ce sunt un copil si cum mai am eu de crescut.

Poate sunt un copil azi, poate voi fi si maine, dar intr-o zi voi fi barbat. Si voi fi acel barbat pe care ti l-ai fi dorit langa tine, doar ca nu ai avut rabdare. Iar tu? Tu vei fi femeia aceea pe care barbatul din prezentul viitor nu si-o va mai dori. Vei fi o amintire placuta ce-i drept. Vei fi un motiv de zambete si rasete, dar vei fi si unul dintre motivele ce-mi va da de inteles ca nu ma pot impaca cu toata lumea.

Nu ma pot vedea acum cu tine. De ce? Pentru ca exista presiune, pentru ca te pasioneaza materialul, dar psihicul meu nu. Pentru ca iti pasa atat de mult de succes, esti dependenta de el, incat atunci cand iti zic ca am obosit imi spui ca sunt delasator. Esti probabil unul dintre cele mai frumoase fragmente din viata mea, esti un fragment din care am invatat multe, dar nu ai sa devii niciodata un capitol si nu, nu ai sa faci parte din cuprinsul meu.

Nu regret ca-ti spun astea, nu regret ca-ti prezint asa ceva, dar asta simt. Si crede-ma ca simt mai real ca niciodata, mai puternic ca niciodata. Pur si simplu. #bisnitardecuvinte

Da-mi o vara de tristeti placute!

6380e4418f1f9e5efd5d72b4e554bba0

Da-mi o vara de iubire si lasa-ma sa suspin dupa ea. Da-mi pasiune si amintiri si lasa-le sa ma ucida. Da-mi ceea ce multi ar numi nebunie si las-o sa se joace cu gandurile mele. Da-mi sentimete care sa-mi curenteze sufletul si lasa-ma in socuri. Da-mi magie si nu-mi lasa instructiuni pentru ea. Da-mi idei si da-mi motive sa trec peste orice plaja de dezamagiri. Da-mi soare si caldura cand noptile sunt reci si friguroase. Da-mi optiuni si lasa-ma sa nu stiu ce sa aleg. Da-mi ploi de vara in zilele doride.

Si cu toate astea nu mi-ai dat nimic. Cu toate astea nu mi-ai oferit nimic din ce e mai sus. Mi-ai oferit vise, ce-i drept, dar le-ai luat cu tine. Mi-ai oferit sperante, dar cu toate astea m-ai lasat acolo unde ne-am intalnit. Mi-ai oferit lumina si ai luat-o cu tine crezand ca vad in intuneric. M-ai lasat sa alerg pe cai nestiute si sa-mi fac rani adanci. M-ai lasat sa-mi rup tendoanele si muschii incercand sa ma catar pe munti prea inalti. M-ai lasat sa ma accidentez si mi-ai lasat cicatrici.

Cu toate astea, mi-ai oferit lectii. Mi-ai deschis ochii si nu doar ai mintii. M-ai facut sa-mi dau seama ca in spatele unui zambet se ascund “personaje” nebanuite. M-ai facut sa-mi reanalizez sansele si sa-mi reevaluez pozitiile. Si-ti multumesc ca ai facut-o acum si nu prea tarziu. Nu prea tarziu pentru tine, prea tarziu pentru mine. Iti multumesc atat de mult ca ai intors spatele si ai plecat. Ca nu ma mai recunosti, ca nu ma mai cunosti si ca de fapt ai “reusit” sa ma uiti.

Dar, vezi tu, cu toate astea ai uitat. Ai uitat ca buzele tale au incetat sa mai rosteasca cuvinte in fata mea si au primit un scop adevarat. Ai uitat ca imaginatia ta a fost cel mai mare dusman al tau. Ai uitat sa-ti asculti inima, asa cum ai uitat si ce gust are parfumul de femeie. Si-mi multumesc. Imi multumesc ca, am reusit. Am reusit ca vara asta sa incep sa te “uit”, asa cum si povestile se uita. Am reusit sa-mi reinventez povestea si sa-mi recap curajul.

Curajul de a-mi spune ca ai fost cea mai placuta tristete din viata mea. #bisnitardecuvinte