Sa te fac fericita?! Asta da enigma.

sad-holding-hand-boy-girl-image

Sa te fac fericita imi e tot mai greu. Nu mai stiu sa-mi identific sentimentele. Nu mai stiu ce e bine si ce nu este. Am impresia ca ma aflu intr-un permanent razboi cu tine si cu prententiile mele de a te multumi. Nu stiu daca azi e ziua in care ciocolata iti face bine sau daca e o alta zi in care o discutie si o tigara te relaxeaza. Esti atat de alambicata incat nici eu nu stiu sa te mai desfac. Am incercat de atatea ori sa te inteleg, am incercat de multe ori sa-mi dau seama daca ceea ce fac eu bine este sau nu de apreciat. Nu am reusit. De fapt mai mult am obosit.

Nu stiu cum sa-ti rostesc numele fara a parea nemultumit. Nu stiu cum sa-ti mai descriu contexte pentru a te face sa intelegi ca totul va fi bine. Nu stiu cum sa-ti exemplific ca demonii mei incep sa ma acapareze. Incep sa nu mai fac diferenta dintre rau si bine, nu mai stiu sa le despart, si … cel mai grav este ca procesul asta doare. Sa fii barbat, dar sa nu fii capabil sa-ti dai seama cand doare si cand nu, e un lucru impresionant de prost.

Am inceput sa-mi caut scuze, am inceput sa-mi caut motive si am ajuns sa ma complexez. Acum imi pun intrebarea oare sunt eu de vina? Oare tu esti de vina? Nu-mi dau seama cu ce ma hranesc pentru a fi langa tine, cu filmele nostre sau cu incapatanarea mea. Nu realizez ce merge mana in mana, incapatanarea mea cu ambitia ta sau ambitia mea de a nu renunta cu incapatanarea ta.

Nu ma simt deloc victorios cand ne certam si-mi dai dreptate. Vreau linisite. Nu ma simt mai bine cand imi zici “Imi pare rau”. Vreau sa ne iubim. Nu ma simt mai “barbat” cand imi spui ca “Tu poti!”. Vreau sa cred si eu asta. Stii, in sufletul meu nu mai e pace.

Ma aproprii usor catre un punct al neintoarcerii si simt cum urmeaza sa iau un viraj periculos din care pot sau nu scapa cu viata. Ma simt ca si cum as conduce pe o autostrada plina de lumini, dar oricand gata sa orbesc. A da, si nu am frane. Conduc si alerg, dupa un zgomot, dupa un sentiment, dupa tine. Caut sa ma agat, sa nu ma accidentez. Pentru ca o data ce am facut asta, clar te iau si pe tine dupa mine.

Cea mai mare teama a mea, nu este ceea ce simt eu, nu. Imi e teama cel mai mult de faptul ca trecutul nostru poate muri oricand, la orice pas. Iar aici, iubirea mea, aici am murit amandoi pana la adanci batraneti.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s