Sa te fac fericita?! Asta da enigma.

sad-holding-hand-boy-girl-image

Sa te fac fericita imi e tot mai greu. Nu mai stiu sa-mi identific sentimentele. Nu mai stiu ce e bine si ce nu este. Am impresia ca ma aflu intr-un permanent razboi cu tine si cu prententiile mele de a te multumi. Nu stiu daca azi e ziua in care ciocolata iti face bine sau daca e o alta zi in care o discutie si o tigara te relaxeaza. Esti atat de alambicata incat nici eu nu stiu sa te mai desfac. Am incercat de atatea ori sa te inteleg, am incercat de multe ori sa-mi dau seama daca ceea ce fac eu bine este sau nu de apreciat. Nu am reusit. De fapt mai mult am obosit.

Nu stiu cum sa-ti rostesc numele fara a parea nemultumit. Nu stiu cum sa-ti mai descriu contexte pentru a te face sa intelegi ca totul va fi bine. Nu stiu cum sa-ti exemplific ca demonii mei incep sa ma acapareze. Incep sa nu mai fac diferenta dintre rau si bine, nu mai stiu sa le despart, si … cel mai grav este ca procesul asta doare. Sa fii barbat, dar sa nu fii capabil sa-ti dai seama cand doare si cand nu, e un lucru impresionant de prost.

Am inceput sa-mi caut scuze, am inceput sa-mi caut motive si am ajuns sa ma complexez. Acum imi pun intrebarea oare sunt eu de vina? Oare tu esti de vina? Nu-mi dau seama cu ce ma hranesc pentru a fi langa tine, cu filmele nostre sau cu incapatanarea mea. Nu realizez ce merge mana in mana, incapatanarea mea cu ambitia ta sau ambitia mea de a nu renunta cu incapatanarea ta.

Nu ma simt deloc victorios cand ne certam si-mi dai dreptate. Vreau linisite. Nu ma simt mai bine cand imi zici “Imi pare rau”. Vreau sa ne iubim. Nu ma simt mai “barbat” cand imi spui ca “Tu poti!”. Vreau sa cred si eu asta. Stii, in sufletul meu nu mai e pace.

Ma aproprii usor catre un punct al neintoarcerii si simt cum urmeaza sa iau un viraj periculos din care pot sau nu scapa cu viata. Ma simt ca si cum as conduce pe o autostrada plina de lumini, dar oricand gata sa orbesc. A da, si nu am frane. Conduc si alerg, dupa un zgomot, dupa un sentiment, dupa tine. Caut sa ma agat, sa nu ma accidentez. Pentru ca o data ce am facut asta, clar te iau si pe tine dupa mine.

Cea mai mare teama a mea, nu este ceea ce simt eu, nu. Imi e teama cel mai mult de faptul ca trecutul nostru poate muri oricand, la orice pas. Iar aici, iubirea mea, aici am murit amandoi pana la adanci batraneti.

Advertisements

Un contract pe viata sau rate pe luna?

tumblr_nejnc6wuj91u27r3ro3_500

 

Hei, buna, salut, nu stiu … ma gandesc daca te pot saluta acum si aici. Te-am luat de acasa, te-am adus aici. E intuneric. Ma mir ca nu tremuri si nu de frig, ci de frica. Stai linistita, esti in siguranta. In lumina aia difuza de pe strazi, imi pierdeam cuvintele.

Ma bucur ca esti aici. Aprinde-ti o tigara, urmeaza un discurs. Ne cuprinde pe amandoi. Suntem actori principali. Nu ma indemna sa vorbesc, oricum o voi face. Nu-mi da sfaturi cum sa o fac, deja nu mai vreau sa ma gandesc la mai multe.

Uita-te la mine. Stai sa-ti asez suvita aia nebuna. Esti superba si cand lumina nu ne este aliat. Gata cu complimentele astea. Sa trecem la fapte.

Bun. Iar zambesc ca prostul. Dar o fac pentru ca simt ca ce urmeaza sa zic ma va face fericit. Indiferent de rezultat, indiferent de cuvintele tale, voi fi feritcit.

Asa. Incep, am tras aer. Am oxigen, am combustibil. Nu ma lua de mana, am nevoie de intreaga ta atentie.

Esti o cursa. Si alerg in cursa ta ca un nebun, disperat dupa castig. Mintit de propriile aluzii ca orice esec ma va da inapoi, cand defapt orice esec ma face sa vreau mai mult.

Simt ca daca te privesc in ochi, imi cumperi sufletul. Imi arestezi emotiile si le sechestrezi si te las. Nu-mi e teama. Sufletul meu are insomnii, se gandeste la tine, la noi. Nu poate dormi. Nu mai am zile linistite. Fizicul este bine, sufletul este haotic.

Ma uit la imaginile cu noi si vad un tavan gata sa fie vopsit. Gata sa fie manjit in orice fel. Sufletul meu iti apartine. Emotiile tale le detin pe ale mele. Cuvintele tale le vrajesc pe ale mele.

Ma simt un hot bogat cu tine. Sunt un sarlatan. Un marlan, gata oricand sa muste din tine si sa profite de orice urma de emotie doar pentru  a se hrani cu ea.

Ma provoci sa-mi fac teorii. Ma provoci sa-mi creez filme si culmea in toate ma vad cu tine de mana. In toata ma vad alaturi de tine. Indiferent de anotimp, indiferent de atmosfera, indiferent de medii … am curaj cu tine.

Asculta-ma putin si lasa-ma sa-ti spun ca povestea asta dintre noi nu va fi scrisa cu lacrimile tale. Faptele noastre nu vor fi povestite cu suferinte. Amintirile noastre nu vor face nici o foaie sa planga.

Cand iti spun chestiile astea ma incearca tone de sentimente. Nici nu stiu cum sa ma comport. Ceva ma framanta atat de rau si sunt un supradozat efervescent gata sa explodeze la orice pas. Singurul lucru care-mi poate calma starea e sarutul tau. Singura atingere ca-mi poate amana detonarea este a ta. Singurele cuvinte care-mi opresc fluxurile gandirii sunt ale tale.

Mi-am pierdut coltii sufletului cu tine. Nu mai am incisiv sau molari. Premolari nimic. Nu mai stiu sa mestec sentimente cu tine. Le iau cu totul. Le inghit cu totul. Ma las purtat de ele. Nu mi-e teama de riscuri. Vreau sa ma imbolnavesc de tine. Vreau sa fiu un gripat de afectiune. Si nu vreau nici un tratament impotriva acestei viroze.

Sunt cuvinte pe care le scot greu. Nu mi-am deschis sufletul mereu. Nu pot pune stop. Nu pot urla. Nu pot tipa. Nu pot rupe sufletul doar ca sa taca. Am adunat suficient cat sa fiu un nebun de alb.

Nu pot sa las de-o parte lucrurile astea, nu pot sa fac abstractie. Nu pot sa merg mai departe fara sa ma uit inapoi. Esti in trecutul si prezentul meu.

Asa ca dupa toate astea, dupa ce tigara ta deja s-a stins. Dupa ce acel tremurat a trecut si te-ai linistit, as vrea sa te intreb: ai vrea sa fii viitorul meu pentru eternitate?

Am aripi doar ca sa le rupi tu

8tracksolivia-1487-png

Sunt sincer azi. Ma uit la tine. Esti putin palida. Iar ai racit. Imi cer scuze … am zis de atatea ori ca trebuie sa te imbraci mai bine.

Stii, am realizat azi. Am aripi. Chiar am aripi. Am invatat sa zbor, ti-am mai zis asta. Am invatat sa sar de sus. Chiar iti spusesem:”As sari cu tine din inaltul cerului si pana la pamanat tot nu as avea timp sa-ti spun cat de mult te iubesc.”

Si asta e adevarul. As face-o oricand. As face orice doar ca sa-ti demonstrez ca-mi asum partile mele proaste si ca iubesc partile tale frumoase.

Imi place. Te sorb din priviri. Te ador. Sunt nebun dupa tine femeie. Mi-ai dat lumea peste cap si nu doar. Mi-ai transformat universul limitat intr-o lume fara granite.

Si pentru asta te iubesc. Si iubesc si vreau sa-mi rupi aripile. Vreau sa le tai, vreau sa nu mai existe. De ce? Simplu. Devin prea visator. Devin prea ne-om. M-ai facut sa devin un poet. M-ai facut sa ajung un altruist al viselor. M-ai facut sa ajung un vorbitor de limba romana si sa creez ambrozie.

Dar de unde toate astea? Nu e prea mult? Nu e prea tare? Supradoza asta de adrenalina sentimentala pe care o savurez in fiecare zi, ma consuma. Si imi consuma toate puterile. Toate gandurile. Toate ideologiile. Ma pierd prea des in parul tau si mi-e prea greu sa ma despart de mirosul tau.

Imi e greu sa-ti spun adio, imi e greu sa-ti spun cand ma simt obosit, doar pentru ca tu zambesti.

Voi ajunge sa urasc ca te iubesc. Voi ajunge sa fiu un “Nebun de alb”. Voi ajunge sa cred ca doar eu te merit. Te iubesc cu toata fiinta mea.

Dar e prea mult. Ma sperie. Ma omoara chestia asta. Ma panicheaza momentul cand imi dau seama ca devin dependent de tine. Am fost destul timp individualist. Destul de timp doar serviciul si plimbarile tarzii cu masina imi erau singurele alinari.

Ai aparut tu in peisaj. M-ai trecut gandurile prin blender-ul tau si mi-ai dat sa beau acel suc. A fost greu la inceput. Imi era greu sa accept. Imi era greu sa inghit. Dar intr-un final m-am imbatat cu tine si de tine.

Am ajuns sa fiu beat non-stop. Poate ca aceasta chestie nici nu se trateaza. Ai reusit sa-mi umplii cicatricile. Ai ajuns sa-mi dai de inteles ca lumea mea toata se poate rezuma doar la tine.

Nu stiu daca pot. Sincer. Nu stiu daca ma pot desparti de acei umeri goi si spate fin. Nu stiu daca voi putea sa-mi iau gandul de la gustul buzelor tale si de la mierea pe care o lasa atingera ta pe buzele mele.

Nu stiu daca voi putea sa te cert. Sa ma cert cu tine. Si nu vreau asta. Vreau sa vad cum injuri. Vreu sa-ti vad potentialul.

Dar in acelasi timp vreau sa-ti vad ridurile si peste 40 de ani. Esti singura ce-mi ofera certitudine. Esti singura ce-mi oferta siguranta. Esti singura care ma scoate din filmul meu si ma plaseaza in filmul nostru.

 

Visele mele, imaginea ta.

As fi dat orice sa fii aici. As fi dat orice sa fii acolo. As fi dat orice sa fii peste tot.

Ai plecat de ceva timp, eu tot te vad printre oameni. Te vad fugitiv, te vad fugind. Te vad parasindu-ma si apoi aparand inapoi cand greutatea lumii cade pe umerii mei, din nou. Cate as fi in stare sa provoc, doar sa te fac sa vii inapoi, cate as da ca sa te vad din nou razand. As incerca sa fac orice pentru povestile tale si pentru povestile noastre.

Imi va fi dor de tine. La dracu, imi e dor de tine. Iti simt lipsa, chiar si acum dupa ceva timp. Ai fost o parte din viata mea, una importanta. M-ai facut sa rad, m-ai facut sa fiu fericit, m-ai alintat, m-ai educat. Mi-ai oferit totul. Iar eu, eu te-am iubit. Te-am iubit mereu. Poate nu am aratat-o mereu. Poate am fost ocupat din cand in cand. Poate telefonul era prea departe de mine, doar pentru ca nu ma intindeam eu dupa el.

Tu mereu imi spuneai:”Ai grija de tine!”. Eu nu te-am ascultat mereu. Tu mereu imi spuneai “Fii cuminte!”. Eu mereu am zis ca stiu ce e mai bine pentru mine.

Chiar si in ultimele luni, chiar si in ultimele saptamani, stiu ca te-ai gandit la mine. Ti-ai adus aminte de mine. Stiu ca ai plans, stiu ca ai suferit. Dar si eu am facut acelasi lucru. Desigur ne-au despartit niste kilometri. Desigur ne-au despartit niste ore. Dar, m-am gandit in permanenta la tine. Nu te-am uitat niciodata si din moment ce iti scriu acestea, nu te-am uitat nici azi.

Te-am apreciat mereu, te-am privit mereu cu admiratie. Am invatat de la tine. Am si vazut ce inseamna sa te maturizezi inainte de varsta. Mereu am fost un copil, si acum sunt. Si acum as vrea sa te aud spunandu-mi, macar o data “Ai grija de tine!”.

Dar asa am realizat amandoi, cum e viata. Cum este destinul si cum controlul nostru asupra lor, este egal cu 0. Dar, iti multumesc ca mi-ai demonstrat faptul ca nu trebuie sa renunt. Ca trebuie sa lupt, ca trebuie sa fiu puternic, ca trebuie sa fiu cel mai bun. Mi-ai dovedit faptul ca un barbat este cel ce face fapte si nu doar vorbeste. Mi-ai dovedit ca un barbat are curaj sa spuna “NU!”. Mi-ai dovedit faptul ca, orice are dreptul la o a doua sansa, dar tu trebuie sa reusesti din prima.

Bunicule, daca ai stii cat de goala e casa cand nu esti tu acolo. Daca ai stii cat de ciudat este orice sunet fara vocea ta. Daca ai stii cat imi lipsesc serile de vara cand imi povesteai despre tine, despre viata, despre familie.

Daca ai stii cat imi lipsesc definitiile tale pentru dragoste, curaj, iubire, frica, ambitie, maturitate, femei si multe altele.

A trecut ceva timp, dar nu te-am uitat. Esti aici in mintea mea, zi de zi. Si nu trece o zi fara sa nu aud in mintea mea ultimele tale cuvinte de la telefon “Sa nu plangi pentru mine!”

Saluta-i pe toti din partea mea si ca de obicei inchina un pahar pentru toata lumea!

Urmatoarea sau urmatorul?

tatoo

Mereu va exista o “urmatoarea”. Mereu va exista un “urmatorul”. Dar azi nu este de ea sau despre ele. E vorba despre mine, tu, noi. Am constientizat faptul ca, certitudinea este ceva subiectiv. Am constientizat faptul ca, siguranta este ceva relativ. Am realizat ca increderea este direct proportionala cu implicarea.

Cand stii ca vine timpul urmatoarei? Cand stii ca vine timpul urmatorului? Da, poate ca-ti dicteaza ratiunea, poate ca-ti dicteaza sentimentele. Dar, daca am trece peste pasul acesta? Daca am putea vedea mai mult decat ceea ce ne permitem noi?

Nu am inteles niciodata, un lucru. De ce cand relatiile se racesc ambii parteneri nu cauta caldura? Si cred ca am gasit raspunsul. Renuntam pentru ca stim ca avem de unde sa alegem. Ce inseamna asta? Din punctul meu de vedere: nu iubesti si nu ai iubit cu adevarat.

Desigur, nu vorbesc de cazuri extreme, vorbesc de relatiile pe care le stim cu totii. Cele care se termina prin clasicul:”Nu ne mai intelegeam.” sau alte varii motive.

Aici este problema. Faptul ca stim cu totii ca avem de unde sa alegem. Putem fi subiectivi din nou. Putem vorbi din nou cu 1241 fete, putem da mesaje altor 12451 fete, dar oare pana cand? Esti prins intr-un cerc vicios in care actorii principali sunt tu si incapacitatea ta de a realiza ca te ascunzi pe tine prin dialogul cu alte persoane.

In principiu, atat barbatii cat si femeile cauta dupa o relatie serioasa sau de lunga durata sa iasa in lume. Sa cunoasca. Sa guste. Sa faca sex. Sa se distreze. Sa faca orice posibil sa-i “stearga” amintirile.

Dar azi vorbim despre barbati. Azi vorbim despre noi, cei care nu stim daca azi e bine sa vorbim cu tipa blonda din Pantelimon sau cu bruneta cu ochii albastri de la etajul 3. Azi ne gandim ca ne e dor de o cafea, dar parca ar merge ca in peisaj sa fie si tipa cu 249 la sfarsitul numarului.

Azi parca ai vrea sa iesi in parc, dar stii foarte bine ca Alina, tipa de la master e ocupata, asa ca o suni pe roscata aia care ti-a zis ca esti foarte dragut cand mananci inghetata.

Si sa stiti feteleor, femeilor ca nu facem chestiile astea ca sa ne crestem exponential numarul de tipe pe care le-am ars. O facem, pentru ca la fel ca si voi, avem nevoie de ceva nou, avem nevoie de cunoastere. Daca un barbat va iesi la suc cu tine, nu inseamna ca isi va imagina dupa 1 ora primele 3 pozitii pe care le-ar incerca cu tine.

Daca un barbat mai vorbeste cu 2 – 3 – 4 fete, nu este un afemeiat, nu este o “curva masculina”, nu … vrea doar sa-si petreaca timpul redevenind el insusi.

Stiti de ce suntem noi asa pasionati de a “combina”? Pentru ca ne sporeste increderea in noi. Ne determina sa credem ca putem mai mult si mai bine. Si nu, nu neaparat in privinta femeilor, ci in privinta rezultatelor personale.

Pune un barbat fericit sa-ti vorbeasca 2 ore, ai sa razi non-stop, ai sa-l vezi ca e altul. Si toate astea pentru ca voi ne dati avant.

Iar prin aceasta ocazie, as dori sa va multumesc doamnelor si domnisoarelor pentru ca: ne suportati, ne acceptati glumele proaste, raspundeti pe Facebook cand va trimitem mesaje tampite, ne acordati timp din timpul vostru, ne dati o sansa sa va cunoastem si va prefaceti ca nu intelegeti subtilurile noastre legate de intalniri si aspectul vostru fizic.

Cu drag,

Un altul care e fericit sa va cunoasca!

 

De ce iubim femeile?

tumblr_murq4ui6rv1slv8zeo1_500

Sursa: via

Pentru ca azi ai chef. Pentru ca maine o alta zi in care-ti faci griji pentru silueta. Pentru ca te obsedeaza acel cos de pe frunte, care abia se vede apropo. Pentru ca nu stii ce vrei sa mananci. Pentru ca de fapt ai manca, dar nu ti-e foame. Pentru ca ti-e foame, dar nu e ce-ti place tie. Pentru ca la final renunti si iti iei dulciuri.

De ce iubim femeile?

Pentru ca v-ati indragosti. Dar nu stiti daca azi, dar nici maine. Dar poate ca azi ar fi o zi buna. Dar poate ca zodiacul nu e potrivit, dar oricum nu va mai intereseaza de zodiac. Dar cine stie daca merita, dar parca nu ai timp. Dar acum 2 saptamani aveai timp.

De ce iubim femeile?

Pentru ca mergeti la cumparaturi. Pentru ca nu stiti daca vreti 3 mere sau 2. Pentru ca pepenele acela e prea verde. Pentru ca lamaile iar sunt necoapte, dar ati face un compromis. Pentru ca vreti sa va rasfatati, dar considerati ca nu aveti bani. Dar totusi parca ar merge o bluza noua, dar parca nu e cea mai potrivita.

De ce iubim femeile?

Pentru ca ati face ceva, dar e “prea” dupa-masa. Pentru ca aerul ala conditionat iar bate prost. Pentru ca din nou lumina soarelui va strica starea. Pentru ca din nou ati uitat cafeaua in cana si o beti rece. Dar parca nu e asa de tarziu, dar parca nu e asa de nasol cu aer si parca e buna cafeaua aia.

De ce iubim femeile?

Pentru ca sunteti parte din nou. Pentru ca ne completati. Pentru ca ne “educati”. Pentru ca sunteti mature. Pentru ca avem nevoie de confirmare. Pentru ca va “plagiem”. Pentru ca va rasfatam. Pentru ca v-am face si unghiile, dar din nou ati urla la noi ca am gresit linia imaginara.

De ce iubim femeile?

Pentru ca suntem barbati si avem nevoie de voi. Pentru ca suntem dependeti de parfumul vostru. Pentru ca va straduiti sa gatiti. Pentru ca radeti la glumele noastre proaste. Pentru ca ne dati curaj. Pentru ca …

Da-mi o femeie si 3 ore de discutii si-ti gasesc N motive pentru care va iubim.

E langa tine, e aici…

ea

Hei, buna! ce faci?! Aaa … nu, nu ma intereseaza tacerea. Esti bine?! … poate ca si eu sunt bine. Stii, voiam sa fiu scurta in explicatii, dar nu pot. Sunt, sunt dependenta. Sunt atat de prinsa de tine.

Poate asta ar fi vrut sa auda el.

Da, el. El cel care putea oricand sa-si piarda gandurile prin parul ei. Putea oricand sa ii muste buzele. Putea oricand sa fie pasional. Putea oricand … ar fi putu face multe.

Acum iti e dor nu?! Iti e greu, nu?! Ai plecat, constient ca ea va veni in pumni la tine, dar ai uitat de un lucru. Mereu va exista altul. Altul mai bun, mai inteligent, mai abil.

Ai fost un leu, ai fost un “adevarat” vanator atunci cand … aaaa, da. Haha! Acum regreti, te uiti pe tavane albe si numerit puncte negre. Numara-ti gandurile, numara-ti greselile, numara-ti … !

Ai avut in fata ta, tot ceea ce viata ti-ar fi putut oferi mai bun. Inalta, perfecta, un zambet care ar fi rupt capete si in cele mai intunecate zile. Sani, fund, corp, forme. Ai avut in mainile tale un diamant. Perfect! si ce-ai facut?! l-ai transformat in nisip.

Ti-am zis, ti-am explicat, am urlat la tine! tu nu ai inteles. Nu ai ascultat sau nu ai vrut. Ha! Esti un bou stii! chiar asta esti. Crezi ca doar palmele dor? dor mai rau faptele si cuvintele. Crezi ca doar vocea ta se poate auzi? Ai ignorat lacrimile ei. Crezi ca doar tu esti in centru? ai uitat cat de mult te iubeste.

Acum sa te vad, fraiere! Sa vad eu, cine iti mai zice printre cearceafuri albe si moi:”Buna dimineata iubitule!”. Sa vad eu cine te mai asteapta dupa o zi de munca, cu un zambet larg pe fata.

Aveai langa tine 1.70m de frumusete, 55 de kg de iubire si atentie. Acum esti singur. Meriti, meriti pentru ca nu stii cand sa te opresti. Nu stii cand sa spui stop. Nu stii cand sa iti zici:”Gata!”. Nu stii sa ai limite. Crezi ca totul ti se cuvine? Gresit, totul se castiga.

Acum fugi la ea. Fugi inapoi si spune-i ce simti. Oricum nu te va mai crede, oricum nu vei sti cum sa procedezi. Oricum … esti singur.

Cu drag,

Sufletul tau!

P.S: Aveai dreptate, dobitoc sentimental nu esti.