Si din beton am devenit nisip purtat de tine.

a18a34f7a83d2c71688669bf8d3ead93

Uneori stau si ma gandesc daca eu te merit. Uneori ma uit la tine si te analizez asa cum un pictor isi analizeaza opera si se gandeste daca va fi sau nu apreciata de publicul larg. In acelasi timp inima-mi provoaca mintea sa-mi dau seama daca te merit. Oare sa fiu asa norocos? Oare dintre atatia muritori sa fiu eu cel noroc care se scalda in lacuri de fericire? Oare intr-un desert al sentimentelor eu sa fi descoperit singura oaza? Sunt atatia muritori, atatia oameni, atatea cadavre umblatoare ce doar respira si gandesc, iar eu sunt cel caruia in vene i se pompeaza adrenalina atunci cand iti vede zambetul. Sa fiu eu singurul care vine acasa doar ca sa-ti simta din nou gustul pe buze? Oare sa fiu atat de norocos? Si cred ca raspunsul este “nu stiu”. Cred ca raspunsul este unul cat se poate de nesigur. Stiu exprimarea e ciudata, dar si eu ma simt un ciudat zambitor intr-o lume plina de praf si asfalt. Intr-o lume lipsita de culoare si sinceritate. Intr-o lume care e mai rece decat Polul Nord si in care oricat de imbracat ai fi tot tremuri.

Nu stiu de ce-mi pun intrebari. Nu stiu de ce ma gandesc la asemenea chestii, dar stiu ca toate acestea ma fac sa simt. Ma fac sa fiu om. In fiecare zi ma plimb si vad in jurul meu doar oameni incarcati de grija zilei de maine, iar eu sunt singurul ce asteapta ziua de maine pentru a te rasfata din nou dimineata cu gesturi mici si atingeri somnoroase. In fiecare zi ma uit la blocurile inalte, pline de tristete si nostalgie si-mi dau seama ca sunt undeva deasupra lor si tot ce fac este sa privesc lumea de sus. Sa o admir. Sa o analizez si sa-mi dau seama ca da: sunt intr-o oaza.

Exista momente cand imi dau seama ca norocul mi l-am facut cu mana mea. Exista momente cand imi dau seama ca eu chiar merit, dar imi dau seama ca sunt egoist pentru ca ceea ce avem noi nu au multi altii si e pacat. E pacat sa-ti dai seama ca oamenii pot simti atat, dar se inconjoara cu ziduri inalte si reci si nimeni nu e in stare sa le darame. E amuzant pentru ca dintr-un pragmatic am ajuns un visator. E amuzant ca eu credeam cu tarie faptul ca nimeni nu ma poate inmuia, nimeni nu ma poate atinge acolo unde multi au incercat. E amuzant pentru ca eu stiam ca voi fi singur in doi candva, dar uite-ma acum. Priveste-ma si razi. Razi de faptul ca dintr-un zid de beton am ajuns sa fiu mai moale decat obrajii tai dimineata. #bisnitardecuvinte

Advertisements

De ce vei fi o alta de pe lista.

 

tumblr_llmne8wumc1qh2dhbo1_500

Ceea ce viata te invata intotdeauna este ca adevarul doare. Al dracului de rau atunci cand iti este expus in fata. Nu ai timp sa-l transezi, nu ai timp sa-l intelegi. Pur si simplu vine. Daca nu erai constient/a de asta, news flash: adevarul este peste tot, doar ca fiecare il intelege in felul lui.

Minciuna are 10 povesti diferite, in 10 medii diferite, in 10 locuri diferite, toate inglobate in 10 explicatii diferite.

Adevarul e singular. E singur. E dur. E real. Probabil este una dintre cele mai aspre pedepse pe care omul trebuie sa le indure. Si fiind atat de dur, nu multi ii fac fata. Multi refuza sa-l inteleaga, il mascheaza sau il ignora. Ignorand, mascand si refuzand ajungi sa te minti pe tine.

Draga mea. Cred ca amandoi stim unde ne aflam acum. Amandoi stim ca exista diferente intre mine (barbatul) si tine (femeia). Voi generaliza, desi urasc, o voi face. Pentru ca adevarul este general aplicat si nu tine cont de rasa, culoare, varsta, experienta sau cate farfurii poti spala. Este irelevanta orice fel de atribuire.

Femeie, ai sa realizezi ca primesti aceleasi adevar in fiecare zi. Ca si barbatii.

Ai gustat drin fructul pasiunii si ti-a placut. Ai mestecat o dragoste plina de arome si ai fost innebunita. Ai digerat niste timp si ai castigat amintiri, foarte bine. Dar, in momentul de fata iti zic sincer: esti o alta de pe lista.

Nu fi dezgustata. Nu fi aroganta. E adevarul. Fiecare barbat, fiecare femeie are o lista. O lista cu persoane pe care le-au folosit, pe care le-au exploatat, pe care le-au “uzat” si apoi au fugit.

E ceva normal azi. Crede-ma chiar e normal. Si ti-o spun cu mana pe inima. Fara a fi arogant, nesimtit sau misogin. Si noi suntem folositi si voi sunteti folosite.

E ceva normal azi ca el sa-ti zambeasca, sa te minta frumos, sa stie ce sa-ti spuna ca sa zambesti. Toti jucam teatru. Si tu o faci atunci cand te atrage, dar iti displace felul cum mesteca mancarea. Totusi joci teatru pentru ca vrei sa vezi ce-ti poate oferi.

Si-ti va oferi, crede-ma, iti va da din toate. Pasiune. Vin. Timp. Incredere. Sentimente. Flori. Surprize. Cuvinte. Fapte. Tot, tot ca sa te convinga ca atunci cand i-ai zis “Bine, as bea o cafea.” a fost decizia corecta.

Dar apoi vine si verseul medaliei. Vine si perioada cand se schimba. Cand fuge sau cand iti ascunde. Si crede-ma astia sunt oamenii. Nu neaparat barbatii, nu sunt toti porci. Si nici femeile nu sunt proaste. E in firea noastra, e curiozitatea noastra de a vedea ce poate persoana de langa tine, iar dupa satisfacerea ei sa mergem mai departe.

Nici noua nu este simplu cand ne lovim de acel refuz si explicatia “Problema este la mine.” sau “Nu putem fi impreuna pentru ca … ” sau cand dispareti.

Nici voua nu va este greu cand ii oferiti totul, inclusiv trupul vostru ca apoi sa dispara precum fumul de tigara.

Orice experienta, orice persoana, orice intamplare iti va aduce ceva nou, pana intr-un punct. Momentul cand vei intelege ca adevarul doare, atunci iti zic sincer ca te vei da putin in spate si te vei gandi la ceea ce ai de facut.

Asa facem si noi. Si noi ne-am “ars” in diferite situatii. Si noi am injurat, blestemat si noi am cautat sa gasim acel raspuns la intrebarea interminabila “de ce?”.

Dar hai sa-ti zic si partea frumoasa a lucrurilor. Oamenii se schimba. Nu toti vom ramane la fel. Golanul care la 18 ani ti-a furat 1 an si ceva din viata, plus nopti pierdute, plus sinceritatea ta, se va transforma.

Orice om care-si da seama de propriile greseli se va transforma si va spune: asa nu.

Stai linistita, exista inca speranta. Am vazut-o la mine, am vazut-o si la tine. Am inteles de ce a doua sansa este uneori cea mai buna decizie, am inteles de ce a doua sansa este uneori cea mai proasta decizie.

Ai grija de tine, ai grija de lucrurile care te fac speciala, ai grija sa ramai femeie.

Si ce daca ai dat de un libidinos care s-a concentrat mai mult pe sanii tai, decat asupra ochilor tai? Nu toti sunt la fel. Da-i o sansa si celui care te roaga de ceva timp sa-l cunosti. Nu o face de fraier. E sincer.

Si ce daca ai dat de unul care te-a inselat? Ai facut-o si tu. Nu spune nu, am zis mai sus ca generalizez. Toti inselam. Toti mintim. Asta nu inseamna ca va fi mereu la fel.

Si ce daca ai dat de unul care te-a vrut doar pentru sex? Te-ai culcat cu el? Bravo! Ai obtinut placere. Mergi mai departe. Nu toti te vor dezbracata, unii te vor si pentru a “construi”.

Femeie, deschide ochii. Uita-te-n jur, gandeste-te bine si realizeaza ca: nu e un capat de lume. Toti suferim, dar conteaza cum treci peste.

Hai, ia-ti fusta aia pe tine cu camasa alba si fugi. Cunoaste lumea si vezi ce poti face.

 

Cu drag,

Un altul care te priveste de ceva timp.